Turism Romania
blank

Obiective Turistice

Cazare Hartă Imagini Jurnal Turistic Comunitate

Muzeul de Artă Timișoara

Mulțumim colaboratorilor: Domnica

Informații
Generale

Galerie
Foto
Hartă
Turistică
Cazare
în Apropiere
Păreri și Sfaturi
Pentru Turiști
Agrement

Istorie, Cultura, Traditie, Legende, Orase, Muzee

Informații Geografice

Localitate
Timișoara

Județ
Nespecificat

Zona Turistică
Banat

Coordonate Geografice
45.757447222222225(Lat.), 21.229452777777777(Lon.)

Accesibilitate

Specifică o localitate de pornire și afișează harta rutieră spre Timișoara.

( hartă rutieră )

Obiectivul turistic se afla
în oraș/metropolă

Descriere

Muzeul de Arta Timisoara este un muzeu de arta aflat in Palatul Baroc din Timisoara. Muzeul a luat fiinta dupa desprinderea sectiunii de arta a Muzeului Banatului, care a functionat o perioada intr-o aripa din actuala cladire. Muzeul a devenit institutie de sine statatoare pe 1 ianuarie 2006, director fiind profesorul universitar Marcel Tolcea. O data cu finalizarea unei bune parti din lucrarile de restaurare a palatului si a spatiului expozitional, muzeul extins a putut fi inaugurat la 21 decembrie.

Muzeul include o colectie unica de lucrari si obiecte personale ale pictorului Corneliu Baba, cu 90 de piese. Alte 3 sectiuni includ colectiile de arta contemporana, decorativa si europeana. In patrimoniul muzeului se mai gasesc colectii de pictura romaneasca, banateana si pictura religioasa, acestea momentan nu sunt expuse din lipsa de spatiu. Parterul este dedicat expozitiilor temporare.

1.Istoric
Actualul muzeu este rezultatul unui proces care a durat peste 120 de ani. Inceputurile colectiei - care a dat nastere sectiunii de arta a Muzeului Banatului - sunt consemnate in 1879http://www.timisoara.ro/cultura/muzee/muzeul_banatului/arta/arta.shtml, cand Ormos Zsigmond (1813 - 1893), fondatorul Societatii Muzeale din Ungaria de Sud, colectionar si istoric de arta, isi doneaza colectia substantiala de pictura europeana noii instituti.Gurzo K. Eniko: Ormos Zsigmond, a polihisztor (Muvelodes, Cluj, ianuarie 2004); Gurzo K. Eniko: Ormos Zsigmond hagyateka (Muvelodes, Cluj, februarie 2004); Gurzo K. Eniko: Az Ormos-hagyatek (Erdelyi Naplo, Oradea, 24 decembrie 2002) In 1940 muzeul este reorganizat de directorul A.Ciupe, care separa sectiunile pe categorii. Astfel ia fiinta Sectiunea artistica sau Pinacoteca.Iliesiu, Nicolae, Timisoara. Monografie istorica, p.211

In 1969 sectia de arta a inceput sa se desprinda de Muzeul Banatului, beneficiind de un spatiu propriu, in cladirea Centrului Cultural Francez. In 1986, aceasta a fost mutata intr-o aripa din Palatul Baroc, in restaurare inca de la sfarsitul anilor '70. La 1 ianuarie 2006, sectia de arta s-a desprins definitiv de Muzeul Banatului si a devenit "Muzeul de Arta Timisoara". Abia in 21 decembrie, o data cu terminarea lucrarilor de renovare a palatului, s-au deschis portile muzeului extins.

==Colectia "Baba"==

Colectia cuprinde 90 de obiecte, in marea majoritate tablouri, dar si cateva obiecte personale ale pictorului Corneliu Baba. La baza colectiei sta donatia efectuata de sotia artistului, o mica parte din tablouri provenind de la Muzeul National de Arta si Muzeul de Arta al Municipiului Bucuresti, cu titlu de imprumut.

Printre tablouri se regasesc cele mai cunoscute lucrari precum Odihna pe camp (1954), Intoarcerea de la sapa (1943), autoportrete, o parte din ciclul "Regele nebun" sau seria "Arlechin", peisaje venetiene si spaniole. Deasemenea din colectie ies in evidenta si portretele lui Mihail Sadoveanu, Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu sau Tudor Arghezi in pictura Tudor Arghezi cu sotia (1961).

2.Arta contemporana
Sectia de arta contemporana cuprinde 8 sali in care se regasesc diferite concepte ale artei contemporane din Timisoara.

Colectia de arta contemporana a Muzeului de Arta din Timisoara a fost alcatuita in mod inegal, din diferite piese adunate de-a lungul timpului. O mare parte dintre aceste piese reprezinta diferitele directii artistice ale artei din Timisoara. Prin 1960, Timisoara devenise unul dintre cele mai dinamice centre ale artei contemporane romanesti, fapt datorat in buna masura si stabilirii in oras a unui numar de tineri artisti, veniti de la studii si animati de dorinta schimbarii vietii artistice. Constantin Flondor si Stefan Bertalan, colegi la Liceul de Arta din Timisoara, s-au intalnit in interesul lor pentru noile probleme ale limbajului plastic, pentru noile tehnologii, pentru cibernetica si bionica; curind lor li se va alatura si Roman Cotosman. Acesta tocmai abandonase pictura figurativa dedicandu-se experimentelor cu forme abstracte. In urma sederii sale la Paris, in 1963, el se intorcea acasa cu dorinta de a-si schimba mijloacele de expresie initiind seria monotipurilor monocrome si realizand primele colaje constructiviste (Interferente spatiale). Dupa exemplul unor grupuri de avangarda si in special “Groupe de Recherche d’Art Visuel” (Paris, 1960), el dorea sa apara si la Timisoara o astfel de echipa. Ca urmare a luat nastere Grupul 111, primul grup artistic experimental din Romania, avandu-i ca membri pe Roman Cotosman, Constantin Flondor si Stefan Bertalan.

In 1968 Grupul 111 expunea prima data la Bucuresti la sala Kalinderu facandu-se astfel cunoscut pe plan national. Alaturi de cei trei artisti deja amintiti aveau sa participe atunci Zoltan Molnar si Diet Sayler. Daca Molnar practica la acea data abstractia lirica, el a evoluat ulterior spre arta concreta, preocupat de corespondenta dintre sunet si forma, atat de evidenta in studiile sale de muzicalism. Celalalt artist, asociat temporar grupului, a fost Diet Sayler, nascut si el la Timisoara si care inca din 1963 introdusese elemente geometrice in pictura. Catre 1967 arta lui devenise radical constructiva, artistul renuntand la culoare in favoarea integrarii artei intr-un spatiu arhitectonic.

Din aceasta perioada timpurie se pastreaza in colectia muzeului o serie de lucrari, in special monotipurile si colajele constructiviste ale lui Cotosman, dar si lucrarile lui Flondor si Bertalan care au fost expuse la Nurnberg in 1969.

In 1970 la Liceul de arta din Timisoara au sosit mai multi tineri profesori. In jurul lui Constantin Flondor si a lui Stefan Bertalan s-a constituit un alt grup artistic, Sigma 1, avandu-i ca noi membri pe Doru Tulcan, Elisei Rusu, Ion Gaita si matematicianul Florin Codreanu. O trasatura definitorie a acestui nou grup era programul declarat de lucru, bazat pe principiul muncii in echipa si pe interdisciplinaritate (matematica, psihologie, cibernetica, bionica, structuri plastice).

Odata cu anul 1974 din grup se retrag o parte din membri, acesta ramanand format doar din Constantin Flondor, Stefan Bertalan si Doru Tulcan. Cei trei artisti continuau sa se intalneasca si sa discute probleme de mare actualitate artistica, sa se consulte chiar in adoptarea unor a solutii plastice, dar participarile lor la expozitii vor fi de acum individuale.

Constant atras de volum si de geometria elementara a formelor, Petru Jecza este adeptul unui constructivism cu o constanta trimitere aluziv-simbolica la figurativ. In scurta sa alaturare la grupul “obiectualilor” (1970- 74), el a fost preocupat de experimentarea unor expresii plastice rezultand din utilizarea “ready - made”-ului imaginand o structura spatiala din - calapoade metalice (Structuri-calapoade, 1970). Sculpturile sale de bronz fac parte din colectia muzeului alaturi de altfel de sculpturile din lemn ale lui V. Gaga.

Anii ‘80 au adus o atomizare a tuturor gruparilor artistice create anterior, o mai puternica individualizare a artistilor, preocupati de elaborarea unor mitologii personale. In acelasi timp au adus o presiune ideologica crescanda exercitata de putere. In acesti ani fenomenul artistic este mai intens supravegheat si dirijat (prin sporirea “expozitiilor cu tematica) si prin exercitarea cenzurii (chiar si in cazul expozitiilor personale). Ca urmare a existat un moment de retragere spre interior a multora dintre artistii acestei generatii.

In acest context, tot mai amenintat si suferind imense presiuni ideologice, in acelasi timp tot mai inchis, o forma de evaziune si de libera circulatie a artei si a gandurilor a fost Mail - Arta. Realizata pe format mic, continand adesea scurte mesaje, aceasta a circulat prin intermediul postei inlesnind astfel contacte neasteptate cu artisti straini. Astfel in 1984 Constantin Flondor lansase o tema pentru Mail-Art purtand titlul “Viata fara arta?”.

Constant preocupati de experiment, artistii timisoreni au dat dovada intotdeauna de initiativa si creativitate, fiind adesea angajati pe un drum dificil, fara sa se bucure de o recunoastere imediata, dificultati pe care insa si le-au asumat.

3.Arta banateana veche
Patrimoniul de arta veche a Muzeului de arta s-a alcatuit si s-a imbogatit in timp. Primele icoane au intrat in patrimoniul pinacotecii timisorene, in anii 1909 si 1912.

Istoricul de arta Ioachim Miloia, director al Muzeului Banatului a initiat, incepand din anul 1928, o campanie sustinuta de teren pentru depistarea si salvarea patrimoniului mobil, cu precadere a celui din biserici satesti. Politica sa de achizitii si mai ales de donatii din partea parohiilor, s-a concretizat in crearea fondului „de arta bisericeasca”, al carui continut a fost publicat partial in anuarul muzeului banatean, Analele Banatului.

Acest fond, insumand aproximativ 150 de lucrari pe lemn si pe panza, a fost imbogatit substantial, mai ales dupa anul 1966, prin achizitii, donatii sau transferuri, depasind in prezent 1000 de piese. Completarea sa continua directia initiata in perioada interbelica, orientandu-se mai ales spre evidentierea specificului artei din Banat, a sublinierii evolutiei si raporturilor sale cu zonele de cultura invecinate.



Sursele diferite care au contribuit la alcatuirea sa, i-au configurat o coloratura eterogena. Marea majoritate a pieselor este reprezentata prin icoane pe lemn provenite din ateliere locale, respectiv din provinciile romanesti Tara Romaneasca, Transilvania, izolat Maramures, apartinand cronologic secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea; prin icoane pe lemn rusesti din secolul al XIX-lea si printr-un numar mic de icoane pe lemn provenite din ateliere grecesti din secolele XVIII si XIX. Fondul de pictura pe panou de lemn, este completat prin pictura pe panza cu tematica religioasa, realizata de pictori banateni din secolele al XIX-lea si XX.

Colectia ofera posibilitatea de a se identifica preferintele ctitorilor localnici (romani, sarbi si macedo- romani) si faciliteaza largirea informatiilor relativ la creatori de referinta in peisajul creatiei artistice din Banatul epocii premoderne din secolul al XVIII-lea ca si Nedelcu Popovici, Andrei Andreevici, Stefan Tenetchi, Gheorghe Diaconovici sau evidentiaza nume putin cunoscute in arta din secolul al XIX-lea, cum au fost Gheorghe Murgu sau molerul Gheorghe Ungurian.Tranzitia de la icoana traditionala la „icoana” realizata in tehnica picturii de sevalet, pe care au practicat-o mai ales pictorii din Banatul secolului al XIX-lea, parte dintre ei cu studii la Academii de arta la Viena sau Munchen, este ilustrata in cadrul colectiei prin lucrari semnate sau atribuite pictorilor Mihail Velceleanu, Dimitrie Turcu, Nicolae Hasca, Nicolae Marasescu.

Incepand din deceniul sase al secolului XX, in paralel cu evidentierea celorlalte colectii ale muzeului din Timisoara si cea de arta veche a fost inclusa in circuit public si stiintific. A fost cercetata si valorificata prin publicatii de Ion Frunzetti, Alexandru Efremov, Marius Porumb, Annemarie Podlipny, Adriana Buzila, Vartaciu Rodica, Parvulescu Dorina S.

Materialul iconografic al colectiei de arta veche exemplifica cele doua directii, traditionala si occidentalizanta, care au caracterizat comanda si creatia artistica destinata comunitatilor ortodoxe din provincia plurietnica si pluriconfesionala din Banat, cu incepere din prima jumatate a secolului al XVIII-lea si completeaza in mod fericit patrimoniul de arta veche pastrat in colectiile constituite apartinand cultelor.

4.Arta banateana din secolul al XIX-lea
Unul dintre obiectivele Societatii Muzeale, infiintata in a doua jumatate a secolului XIX, a fost descoperirea, colectionarea, expunerea si popularizarea artei care a luat fiinta pe teritoriul Banatului. Astfel, in decursul ultimelor decenii ale veacului au fost achizitionate numeroase picturi si desene semnate de autorii nascuti, scoliti sau activi in acest teritoriu. Alaturi de operele lor, in colectia muzeului se gasesc in numar mare si lucrari nesemnate (anonime), atribuite artistilor din Banat. Unele piese importante au fost donate pinacotecii prin actul testamentar al fondatorului Zsigmond Ormos, altele, in ideea completarii colectiei banatene, au fost cumparate din anticariatele specializate ale vremii, de la detinatorii particulari, direct de la artisti sau din expozitii.

In colectia de pictura banateana (sec. XIX) sunt reprezentati autori de diferite etnii: germani, romani, maghiari si sarbi. Ei au fost formati la renumitele academii de arta ale marilor centre culturale europene: Viena, Budapesta, Dusseldorf sau Paris.

Dintre acestia amintim cateva personalitati din lumea artei cunoscute pe atunci atat in tara noastra cat si peste hotare: Johann Wälder, Nicolae Popescu, Anselm Wagner, Adolf Humborg, Karl Brocky, Anton Fialla si Konstantin Daniel.

5.Arta banateana din secolul al XX-lea
Cu ocazia organizarii unei retrospective, septuagenarul Oskar Szuhanek isi depana amintirile spunand ca la inceputul secolului XX, la Timisoara, au activat doar doi pictori mai insemnati: el si Jozsef Ferenczy. Nu au facut parte din aceeasi generatie si lucrarile lor nu au fost apropiate ca tema, stil sau colorit.

In pictura banateana activitatea lui Jozsef Ferenczy marca sfarsitul „epocii academiste” si deschiderea – plina de lumina, culoare si vibratie – spre un nou inceput. Bazata pe studii academice solide (urmate la Budapesta, Munchen si Paris), cunoscutul portretist preferat al regiunii a descoperit culorile vii ale pietelor de flori din Italia (Piata in Neapole si variantele acesteia), ale bogatului port popular din zonele pastratoare de traditii (seriile de tineri in port caracteristic pentru zona Matyofold, Dansul fetelor, Femei la parau) si nuantele de verde odihnitor al dealurilor carasene vibrand in luminile verii (Peisaj la Ferdinandsberg, Dealuri carasene etc.). Lucrarile din perioada 1906-1924 completeaza cu imagini neasteptate, aproape impresioniste creatia „obisnuita” a artistului de formatie clasica.

Mai retras, fara sa se alature marilor miscari artistice, Stevan Aleksić continua activitatea de portretist realist transmitand generatiilor viitoare trasaturile unor personaje (Slavko, muzicantul schiop din Modos, Clopotarul) aflate in zona satelor linistite, vizitate de el cu ocazia executarii comenzilor pentru lacasurile de cult (scene biblice cu multe personaje si alegorii cu trimitere la momentele importante ale istoriei nationale sarbe). Adevarata forta creatoare a retrasului artist poate fi surprinsa in lucrarile sale vizionare sau simboliste inspirate de distrugerile razboiului (Ingerul Pacii). Autoportretele sale (Autoportret, Autoportret la cafenea/ cu Moartea) prin reluarea temei de „Memento mori”, sunt acele piese rare in colectiile de arta ale inceputului de secol XX care dezvaluie atat talentul deosebit al artistului format la academia muncheneza, cat si filozofia mai profunda a creatorului, ascunsa sub imaginea populara a scenelor „de taverna”, ”de petrecere” atat de populare la cumpana veacurilor.

Mai tanarul Oskar Szuhanek, student al academiilor de arta din Budapesta si Paris, dupa cativa ani de activitate in capitala franceza si la Venetia, dupa prima mare conflagratie mondiala a revenit pe plaiurile natale. A adus cu el culorile pastel ale lagunelor venetiene (Punta della Dogana a Venezia, Laguna, Barci la Venetia), vibratia apei in care se reflecta toata gama de culori verzi-albastrii-galbene ale paletei, luminile alb-galbui ale satelor tunisiene si o nemarginita chemare pentru peisajele natale atat de indragite (Strada Stefan cel Mare din Timisoara, Salcii pe malul Begheiului, Vechiul pod, Case pe malul apei la Margina, Deal cu copaci etc.). In zona Banatului el a deschis calea impresionistilor plein air-isti de formatie franceza. Autorul „Lagunelor” si al peisajelor citadine s-a dovedit a fi si un maestru al portretelor expresioniste cu usoare reminiscente Secession: pentru panzele sale de mari dimensiuni s-au oferit ca model atat frumusetile feminine ale perioadei interbelice, cat si notabilitatile epocii (Portretul doamnei Hoffmann, Portretul principelui Lahovary, Portretul poetului Karoly Endre etc.).

Abandonarea „academismului” rigid a insemnat o perioada de cautari, tatonari, ezitari in viata artistica banateana. Curentele noi – expresionismul, simbolismul, cubismul, post-impresionismul – pot fi urmarite in majoritatea creatiilor semnate de pictorii si sculptorii deceniului trei si patru. Marile cautari l-au trimis catre scolile libere germane pe nelinistitul pictor Albert Varga si pe sculptorul constructivist Ferdinand Gallas. Daca marile panze expresioniste ale primului (Inmormantare, Noaptea la sfat, Calaret in noapte) fac legatura cu tendintele artei franceze moderne, cu culorile stralucitoare ale scolii baimarene, cel de-al doilea a reusit sa treaca de la constructivismului artei ruse, prin influentele barlach-iene, la forme de exprimare inrudite cu creatiile lui Ivan Meštrović. Plastica semnata de multilateralul sculptor (scenograf, decorator, grafician, om de litere) a evoluat de la conceptia cubista (Nud cu balalaica, Frontonul Caminului Muncitoresc din Timisoara) spre forme din ce in ce mai pure, cu o putere deosebita pentru exprimarea sentimentelor umane cele mai profunde

La inceputul anilor ’30 mutarea de la Cluj la Timisoara a Scolii de Belle-Arte a sustinut cu forte proaspete reinnoirea vietii artistice. Aparitia invatamantului artistic organizat a fost secondata de activitatea creatoare a profesorilor care activau in cadrul scolii superioare. Alexandru Popp – academistul echilibrat care accepta reformele si deschiderea, parcurgea astfel o a doua etapa, plein air-ista, mai libera, mai colorata a creatiei sale. Catul Bogdan – peisagistul liric, autorul portretelor ce amintesc patina vremurilor renascentiste, Anastasie Demian – pastelistul sensibil al portretelor de copii si maestru al graficii legata de traditiile bizantine, Aurel Ciupe – autorul peisajelor de toamna banateana, al luminilor stralucitoare ratacite prin tesaturile populare ale naturilor statice... sunt cativa dintre tinerii dascali ai noii institutii care dialogheaza, provoaca sau tempereaza studentii de varste apropiate lor. Personalitatea puternica a profesorului-sculptor Romul Ladea domina plastica anilor ’30 –’40. Lucrarile sale pline de avant, demonstreaza cunoasterea temelor traditional-populare, dar si o stapanire desavarsita a materialelor alese pentru realizarea lor. Portrete grave de tarani banateni, figuri de copilasi desculti dovedesc legaturile nezdruncinate cu lumea zonelor natale, siluete de tinere taranci pot fi descoperite in Maternitatea, plachetele sau portretele rondo-bosso semnate de el redau impresionant galeria corifeilor scolii de arta (Portretul lui Tasso Marchini, Aurel Ciupe, propriul Autoportret). Modelele sale trec prin transformari neasteptate: marile figuri ale istoriei nationale (Closca, Doja, Simion Barnutiu, Regele Ferdinand) devin simboluri nationale, iar eroii fantastici ai legendelor populare (Stramba-Lemne, Iovan Iorgovan) se transforma in figuri umane, victoriosi luptatori impotriva raului amenintator.

Alaturi de el se afirma sculptorul Sebastian Rotschingk cu portretele sale de inceput purtand marca liniilor unduitoare ale Secessionului (Taran german) parasite mai apoi pentru gravitatea portretelor realiste (Adam Muller-Guttenbrunn) sau simplitatea expresionista a temelor istorice (Monumentul eroilor de la Periam) si religioase (Madona cu copil). Lucrarile promitatoare ale tanarului Endre Gal se afla sub puternica influenta a lui Gallas cu evidente note personale pozitive apreciate de critica interbelica. Scurta trecere prin viata a pictorului-sculptor Gheorghe Groza nu ii permite implinirea marilor planuri conturate in Italia; activitatea lui a fost punctata prin cateva picturi in ulei (vandute la expozitia lui personala), un monument de for public ( Emanoil Ungureanu) si un numar redus de machete pentru sculpturi (Cap de negresa, Maternitate, Portretul mamei Prohaska).

Sub influenta marilor curente artistice apar si parcurg trasee singulare cateva personalitati puternice sau executa rarele comenzi publice care ii lanseaza pentru un timp in lumina reflectoarelor criticilor de arta. Franz Ferch la inceput a castigat aprecierea publicului cu lucrarile sale de mari dimensiuni, realizate in stilul agreat la sfarsitul secolului XIX in academiile germane: suprafete compuse din mari pete de culoare avand contururile „topite” (Copii cu arici, O rugaminte). Mai tarziu se apleaca asupra temelor istorice-simbolice ale natiunii germane din Banat (Culegatoarele, Colonizarea svabilor in Banat, Pribegii) si cu trecerea timpului paleta lui capata prospetime post-impresionista la realizarea peisajelor muresene (Dimineata langa drum, Peisaj pe Mures, Barci pe Mures). Creatia sa a umbrit activitatea modestului Stefan Jäger care continua sa asiste la viata de zi cu zi a populatiei germane documentand traiul rural cu nostime scene de gen, mici documente colorate ale vietii cotidiene idilizate, presarata de petrecerile traditionale ale taranilor din satele svabesti. Figura lui a intrat in constiinta banatenilor datorita tripticului documentar realizat la inceputul secolului XX (Colonizarea svabilor in Banat); lucrarea a trecut pe plan secund calitatile de peisagist si portretist ale pictorului.

O cariera artistica fara mari suisuri si coborasuri demonstreaza si activitatea pictorului Ion Isac. Peisagist prin excelenta, el a fost rapsodul zonelor natale (Casa din Ciclova Montana, Case la Domasnea, Vedere spre Ciclova, Capite de fan etc.). Exceptand cateva lagune de mici dimensiuni (Venetia) si marine reusite, realizate in zona porturilor romane (Miscare in port) se prezenta cu mai putin noroc in peisajele surprinse pe riviera italiana sau in Balcic, atunci cand tindea sa imite stilul expresionist-fauv al marilor virtuozi ai penelului. Putinele sale portrete (Neica Iacob din Rusova, Portret de batrana) dovedesc posibilitati neexploatate din cauza nesigurantei izvorate din pregatirea artistica precara a autorului.

Timisoara a atras talentele dornice sa se afirme, iar latura mai prozaica a marelui oras a oferit posibilitate de existenta pentru artisti. Astfel, a ajuns aici de la Lugoj Emil Lenhardt, autorul unor lucrari demne de remarcat in perioada anilor ’30 (Natura statica, Peisaj insorit, Taran svab din Banat etc.). Cariera lui insa nu a mai urmat linia ascendenta; locul peisajelor luminate, cu umbre colorate a fost luat de secvente urbane conventionale si ulite de sat fara personaje. Doar cateva naturi statice mai reflecta posibilitatile de odinioara ale autorului devenit restaurator al muzeului din oras.

Cel mai consecvent artist asezat in Timisoara, Julius Podlipny a dominat taramul graficii expresioniste timp de jumatate de secol. Activitatea lui creatoare s-a impletit strans cu cea pedagogica. A renuntat la culorile stralucitoare ale paletei de pictor pentru pastel (sau pastel uleios), apoi - cu mici exceptii - a parasit culorile pentru tonurile care vibreaza de la luminos-galbui pana la negru-adanc obtinute din utilizarea carbunelui pe hartii cu diferite granulatii, conturand cu umbre moi, raze orbitoare si linii dure teme sfasietor de dureroase. Seria „Infirmii”, a muzicantilor-cersetori de strada, a batranilor uitati de lume, a credinciosilor bigoti ilustreaza legatura launtrica a pictorului cu lumea celor umiliti, dar constituie totodata si o aspra critica sociala a perioadei marcata de grave crize sociale si de constiinta. Forta acestor lucrari de mici dimensiuni concureaza panzele sale timpurii in care fasiile ireale de raze de lumina sugerau omniprezenta atentiei divine indreptata catre cei marunti. Grafica lui aspra plasa in centrul atentiei nedreptatile suferite si pacatele negre care in final se vor plati in fata unei divinitati neiertatoare.

In acelasi timp, in randul artistilor consacrati, cercetand teme istorice si cautand rezolvari simbolice, isi face simtita prezenta tanarul pictor banatean Stefan Szonyi. Elev al lui Virgil Simionescu cu care deprinsese tehnica uleiurilor si taina peisajelor plein air-iste, deja in perioada de inceput a imbratisat stilul expresionist. Culorile puternice de rosu-albastru-alb conturate cu negru (Sfantul Sebastian, Violoncelistul) il apropiau mai degraba de influentele expresioniste decat de post-impresionistii scolii franceze. Portretele sale tematice, deosebit de elegante, de inspiratie istorica le-a asternut pe panza intro maniera simbolista sugerandu adesea o atmosfera mistica-legendara. Seria de „Profeti”, „Apocalipsa” iar mai tarziu „Aratul greu” transmiteau mesaje mult mai grave si prefigurau lucrarile monumentale care il caracterizau pe viitorul artist matur.

Cele doua mari personalitati – cu cariere intrucatva asemanatoare – Ioachim Miloia si Aurel Ciupe reprezinta critica de arta venita „din interior”. Amandoi artisti, ei analizau cu obiectivitate cararile pe care a pornit creatia scapata de corsetul sufocant al academismului tarziu. Ei sunt cei care printr-o munca asidua de cercetare, urmarire, valorificare si incercari reusite (sau mai putin incoronate de succes) de achizitii publice s-au straduit sa puna bazele unei colectii de arta „contemporana” (interbelica) in cadrul Muzeului Banatean, precursorul Muzeului de Arta din Timisoara.

6.Arta decorativa
Bazele colectiei de artǎ decorativǎ au fost puse in secolul al XIX-lea de Ormos Zsigmond (1813-1894), fondatorul muzeului timisorean, personalitate marcantǎ a vietii culturale din Banat, o datǎ cu primele piese donate muzeului, incluse in catalogul din anul 1888. Nucleul colectiei reflectǎ intr-o manierǎ cat se poate de elocventǎ felul in care, in epoca de pionierat a muzeului timisorean, cand accentul era pus pe infiintarea si organizarea pinacotecii, achizitiile de artǎ decorativǎ nu au fost neglijate. In limita posibilitǎtilor financiare, Ormos adunǎ la un loc obiecte de artǎ aplicatǎ de diferite tipologii, materiale si stiluri, argumentand prin aceastǎ diversitate insǎsi ideea cǎ o colectie de artǎ decorativǎ, pe care el doar o fundamenteazǎ, este absolut necesarǎ in existenta unui muzeu.



Colectia initialǎ a fost completatǎ pe tot parcursul secolului XX prin achizitii, donatii si transferuri. Astǎzi, numǎrand in jur de 1.500 de piese, repartizate in subcolectiile de mobilier, ceramicǎ si portelan, sticlǎrie, ceasuri, metal si textile, are configuratia pe care fondatorul muzeului timisorean si-o imagina la sfarsitul secolului al XIX-lea.



Caracteristica fundamentalǎ a colectiei de artǎ decorativǎ a Muzeului de Artǎ Timisoara este aceea cǎ ilustreazǎ foarte bine felul in care stilurile si curentele artistice din Europa au fost receptate si asimilate in mentalitatea socialǎ din Banat. Dat fiind faptul cǎ majoritatea pieselor provin din interioarele bǎnǎtene amenajate pe parcursul secolului al XIX-lea - fie cǎ este vorba de castele, conace sau imobile urbane, de colectionari profesionisti sau amatori - ele se constituie in imagini documentare care atestǎ gustul si gradul de culturǎ si civilizatie existent in aceastǎ zonǎ in epoca respectivǎ si oferǎ mǎsura standardului de viatǎ cotidianǎ.



Din punct de vedere stilistic, de la vasele de ceramicǎ italianǎ cu accente manieriste si portelanul rococo produs in manufacturile de la Meissen sau Viena, de la sticlǎria boemianǎ Biedermeier panǎ la ceasurile franceze Empire, parcurgand neostilurile caracteristice istorismului din a doua jumǎtate a secolului al XIX-lea panǎ la piese Art-Deco din metal, executate in atelierele Berndorf din Austria, sunt reprezentate toate stilurile artistice care au circulat in Europa.

7.Arta europeana
Pictura europeana constituie una din colectiile principale ale Muzeului de Arta Timisoara, in cadrul careia ponderea este detinuta de pictura italiana. Fara a avea prea multe nume de rezonanta, fondul de pictura italiana reuseste sa ilustreze cateva din marile curente din perioada secolelor XV-XVIII. Renasterii, marea cotitura a artelor, generata de ideile umanismului, care au dus la emanciparea picturii de sub autoritatea bisericeasca, contribuind la treptata ei laicizare, ii apartin cele doua panouri pictate , probabil fragmente ale unui poliptic, atribuite lui Donato Veneziano, reprezentand pe Sfantul Francisc si pe Sfantul Ieronim.Ele constituie o admirabila ilustrare a patrunderii elementelor renascentiste in traditia preexistenta. Marile inovatii plastice ale Renasterii: descoperirea perspectivei liniare si aeriene, modelul, redescoperirea anatomiei umane, compozitia inchisa, le gasim exemplificate in lucrarile „Logodna Sfintei Ecaterina” si „Sfanta Familie”, apartinand unor anonimi de scoala venetiana din secolul al XVI-lea. Desi teme religioase, ele isi pierd functia initiala si ne incanta prin frumusetea modelului inspirat din realitate, prin stralucirea vesmintelor bogate, prin caldele armonii cromatice. Alaturi de scenele biblice, portretul, gen care se afirma in plina Renastere, ilustrat in colectia muzeului prin „Laura de Noves” si „Nobilul Venetian”, realizate printr-o cromatica stralucitoare, emanand o suava seninatate, vadeste aceeasi predominanta a scolii venetiene: simtul deosebit pentru culoare.

Pictura „Iosif din Arimatea cu Isus”, tot din secolul al XVI-lea, exceland prin eleganta desenului, prin subtilitatea coloristica, prin preocuparea pentru o redare tactila a imaginii, se inscrie in orientarea scolii florentine, una din cele mai prestigioase scoli ale Renasterii italiene. Opere ca: „Sfanta Magdalena”, „Rapirea Europei” atribuite lui A.M. Schiavone si „Isus cu crucea” in genul lui Parmigianino, vadesc virtuozitatea tehnica, pretiozitatea si artificialitatea unei perioade de cautari in epoca din pragul barocului italian.

Opus acestor tendinte, Agostino Caracci, unul dintre intemeietorii Academiei degli Incaminati, fondata in 1585, in semn de protest impotriva picturii manieriste, abordeaza desenul dupa model, riguroasa constructie compozitionala orientandu-se si spre studiul marilor maestri ai picturii italiene. „Hercule torcand”, lucrare care ii este atribuita, anunta prin compozitia desfasurata in diagonala, prin efectele de lumina directionata, prin deschiderea de cadru, elemente novatoare ale barocului.

Ecouri ale acestui stil sunt remarcate si in pictura lui Baldi Layyaro, Pietro Rotari, Marcantonio Franceschini, Gregorio Lazzarini din colectia noastra.Ele incearca sa exemplifice cateva din inovatiile stilistice ale picturii italiene din secolul al XVII-lea ca: larga deschidere a compozitiei, accentuarea voita a motivului central, functia plastica a clar-obscurului, totul inclinand spre sugerarea miscarii. Compozitiile „Atalanta si petitorii” de G.B. Pittoni si „David cu capul lui Goliat”, de Pompeo Batoni, ilustreaza in colectia noastra accentuarea aspectelor decorative ale picturii italiene din veacul al XVII-lea, reflectand gustul pentru opulenta excesiva a unei clase dominante in plina inflorire si afirmare.

Un moment de stralucire a scolii venetiene din secolul al XVIII-lea ni-l ofera „Tanara femeie cu colivie” de G.B. Piazzetta, care se impune atentiei prin pitorescul imaginii, prin caldura cromaticii, prin pensulatia spontana, intr-o pasta suculenta, inundata de lumina care vitalizeaza culoarea.

Arta Tarilor de Jos apare „mult mai mult decat cea a altor natiuni, determinata de sol, de climat, de religie, de istorie, de institutiile si de moravurile tarii” (Robert Genaille)

Numarul mic de picturi olandeze si flamande din colectia muzeului nu ne permite decat prezentarea lor in mod izolat, fara a le putea lega in succesiune cronologica.

Databil din secolul XV, „Turnul din Babel”, tablou atribuit lui Geerhard van Haarlem, apropiat prin viziune de primitivii olandezi, exceleaza prin minutia tehnica, prin grandoarea perspectivei si prin preocuparea accentuata pentru amanunt.

Aspectele vietii cotidiene, care au stat in centrul preocuparii plastice, si-au gasit exprimarea printr-un larg registru de forme, datorate diversitatii scolilor de pictura.

Peisajul animat, reprezentat in colectia noastra prin lucrarea lui Philips Wouwermans, „Tabara militara”, se impune atentiei prin spontaneitatea si realismul interpretarii. Larga deschidere perspectivala, animarea peisajului prin grupurile de figuri, animale mici si plante razlete, efectele de lumina filtrata prin densitatea norilor, dau compozitiei un farmec pitoresc, caruia i se adauga notabile calitati cromatice.

Scena de gen, cea mai pregnanta forma de redare plastica a realitatii imediate, desprinsa din compozitii pentru a se contura independent, poate fi exemplificata prin cateva lucrari din colectia noastra, printre care amintim „Muzicanti de strada”, „Scena de carciuma”, lucrari de accentuata factura realista, apartinand unor autori anonimi din secolul al XVII-lea.

Urmand aceeasi evolutie, natura statica a devenit in pictura Tarilor de Jos din secolul al XVII-lea unul din genurile preferate, abordat de numerosi artisti, printre care Jan Fyt ocupa un loc de frunte. In 1655 isi dateaza panza „Natura statica cu vanat pazit de caini”, remarcabila opera in patrimoniul Muzeului de Arta Timisoara. Intr-o compozitie savant construita, in care predilectia pentru minutie si pentru valorile tactile ale imaginii sunt evidente, artistul creeaza efecte plastice de mare virtuozitate, distingandu-se printre reprezentatii de seama ai marii maniere flamande.

Portretul, gen de larga raspandire, este prezent in colectia nostra doar prin cateva lucrari: „Portrat de tanar”, de Frans Pourbus cel Tanar, sau „Portret de barbat cu bereta”, in maniera lui Rembrandt, pretexte ale unor investigatii psihologice ce intregesc viziunea despre om a artistilor vremii.

Pictura germana, austriaca si maghiara isi gaseste cativa reprezentanti in patrimoniul muzeului, fara a constitui colectii independente.

Izolata de contextul lucrarilor de scoala germana, se remarca „Adam si Eva”, apartinand Renasterii. Tratarea nudurilor, incadrarea lor in peisaj, structura compozitionala, calitatile cromaticii, situeaza pictura in climatul artistic generat de personalitatea covarsitoare a lui Albrecht Durer.

Pentru secolul al XVIII-lea, epoca de inflorire a barocului in tarile din Europa Centrala, lucrarile pictorilor Asam Kosmas Damian, Christian Seybold, Jan Kupetzky si Anton Ignat Hamilton pot constitui elemente de referinta.

Numeroase lucrari din galerie ilustreaza spiritul academiilor de arta si cuprind majoritatea temelor de predilectie ale acetora, fiind exponente ale ideologiei si gustului oficial al epocii (Aldolf Humborg, Vastag Gyorgy, Adolf Bock).

Climatul de efervescenta social-politica si culturala a secolului XIX reflecta pregnant, cu toata opozitia academiilor, miscarile novatoare si din domeniul artelor plastice. Ele se resimt si in pictura maghiara, care la inceputul secolului al XX-lea dobandeste un caracter profund national. Prin diferite modalitati de expresie, alaturi de filonul realist prezent in lucrarea lui Agghàzy Gyula, „Executorul”, sau a lui Maradàsz Victor, Gheorghe Doja, coexista influente de factura impresionista, evidente in creatia pictorilor Komàromi Katz Endre sau Ivany Grunwald Bela din pinacoteca timisoreana.

Colectia de pictura franceza a muzeului apartine secolelor XIX si XX, cand Parisul, devenit centru al vietii cultural-artistice europene, cunoaste cele mai violente confruntari intre noile curente si conformismul unei arte traditionaliste ce slujea oficialitatilor vremii.

Lucrarile pe care le detinem sugereaza doar unele aspecte ale climatului plastic francez din aceasta perioada: preocuparile scolii de la Barbizon se reflecta in „Peisaj la Fontainbleau” a lui Diaz de la Peňa, sau in pictura lui Jules Dupre; influente ale impresionismului se remarca in pictura semnata de Fernand Gerard le Gout, „Iesirea din biserica”, pe cand panza „Lucratori la un pod”, semnata Louis Roger, ni-l prezinta pe artist ca pe un continuator al filonului realist din pictura franceza.

Obiective Turistice pe o rază de 50 Km

Cazare pe o rază de 50 Km

Pensiune Roua*** ARAD

Cazare la cele mai mici tarife din Arad la conditii de 3 stele.
Pensiune Roua are o experienta d

Clasificare:

Localizare: Arad

Aprecieri: 

Pensiune Roua este situata in Municipiul Arad.Pensiune Roua se afla la intrarea in Arad dinspre Deva prima strada pe partea dreapta din oras. Pensiune Roua se afla la 200 m de centura orasului ce duce direct la vama Nadlac si la 2,5 km de centrul orasului Arad.
Aeroportul International Arad se afla la 5 km de Pensiune si la 10 minute de mers cu masina de Expo Arad continuare...
Servicii de cazare oferite de Pensiune Roua sunt: micul dejun, parcarea pazita, Tv in fiecare camera, lift ultramodern, grup sanitar in fiecare camera cu cabina de dus, caldura si apa calda Non-stop continuare...
In tariful de cazare al Pensiuni Roua este inclus:micul dejun, tva, parcarea masini, taxa hoteliera continuare...

Pensiunea Roua*** Arad se alfa situata la doar 200 de m de supermarketul Selgros Arad si la 300 de m de Hipermarketul Real Arad si Obi Arad , plus ca se afla situata langa zona industriala Micalaca Est unde se gasesc foarte multe reprezentante de masini cum ar fi : Mercedes - Benz , Peugeot , Volkswagen , etc.Cazare la conditii de 3 stele,cazare la cele mai mici tarife din Arad,cazare la cea mai apropiata distanta de soseaua de centura ce duce direct la Vama Nadlac.

hotel queen

calitate de 3* la preturi de 2*

Clasificare:

Localizare: Arad

Aprecieri: 

situat la 20 de km de ungaria,hotelul nostru va asteapta oferindu-va cazare in 20 de camere,parcare interioara,restaurant,sala de conferinte,internet wireless

Informații

about us termeni si conditii politica de confidentialitate

Contact

invita prieteni contact administrator opinia ta raportează eroare

Copyright © 2010 - 2016 
Romania Tourist Info

Regiuni Turistice

transilvania moldova muntenia banat crișana bucovina oltenia dobrogea marea neagră delta dunării dunărea bucurești maramureș

Categorii
Obiective Turistice

orașe muzee case memoriale cetăți / castele mănăstiri / biserici turism rural drumeție munți peșteri lacuri râuri pescuit parcuri naționale rezervații naturale

Utile

Hartă Rutieră

Colaboratori

Domnica

 

Referinte

Romania Tourist Info pe Facebook Romania Tourist Info pe Twitter RSS feed
PageRank Checking Icon

Parteneri

Societatea Carpatină Ardeleană Harta Rutiera a Romaniei toți partenerii