Turism Romania
blank

Obiective Turistice

Cazare Hartă Imagini Jurnal Turistic Comunitate

Marin, Sălaj

Mulțumim colaboratorilor: Agata

Informații
Generale

Galerie
Foto
Hartă
Turistică
Cazare
în Apropiere
Păreri și Sfaturi
Pentru Turiști
Agrement

Informații Geografice

Localitate
Marin

Județ
Sălaj

Zona Turistică
Nespecificat

Coordonate Geografice
47.129130(Lat.), 22.80070670(Lon.)

Accesibilitate

Specifică o localitate de pornire și afișează harta rutieră spre Marin, Sălaj.

( hartă rutieră )

Obiectivul turistic se afla
în oraș mic/sat ușor accesibil (autobuz, tren, etc.)

Descriere

Marin (in maghiara: Maron) este un sat in judetul Salaj, situat intre localitatile Crasna (7 km), Banisor (3 km), Valcau de Jos (3 km) , Transilvania, Romania. *Compendiu Marin este un sat din comuna Crasna, judetul Salaj. Din punct de vedere geografic este situat in depresiunea Silvaniei, la distante aproximativ egale de Magura Simleului, Muntii Mesesului si Muntii Plopisului. Are un relief colinar, format din culmi deluroase despartite de paraul Marin. Altitudinea Marinului variaza intre 288 si 392 metri, iar suprafata totala a satului este de 1241,14 hectare.
Ca intreg judetul Salaj, Marinul se incadreaza in sectorul de clima continentala moderata. Vegetatia este eterogena, cu o gama variata de formatiuni vegetale. Speciile silvice dominante sunt gorunul, cerul si carpenul. Pe alocuri apar si alte specii de foioase. Padurile, in suprafata de 196 ha, sunt amplasate in imprejurimile satului.
Prima atestare documentara a satului Marin apare la 1458 insa urmele de locuire sunt mult mai vechi. Aici a fost descoperita o asezare neolitica, vestigii istorice apartinand civilizatiei dacice dar si fragmente ceramice din sec. XIII.
Cea mai veche biserica din Marin dateaza de la 1598 si era din lemn. Astazi exista doua locasuri de cult, unul apartinand Bisericii Ortodoxe, iar celalalt Bisericii Greco-Catolice. Recensamantul din 2002 arata ca, din totalul de 995 de cetateni (populatie stabila) – 895 sunt ortodocsi (89,9%), 97 greco-catolici (9,8%), doi baptisti (0,2%) si un penticostal (0,1%).
Cea mai veche mentiune scrisa despre invatamantul din Marin este din anul 1830, cand aici exista o scoala confesionala greco-catolica, cu o singura sala de clasa. Astazi exista o scoala generala cu invatamant primar si gimnazial, modernizata.
In ultimele decenii, Marinul si-a prezentat valoroasele costume populare, cantecele, jocurile populare si traditiile locale in spectacole si concursuri, prin diversele ansambluri culturale care au activat si activeaza si astazi in localitate.
Marinul este acum un sat modern, cu infrastructura corespunzatoare secolului XXI: drumuri asfaltate si pietruite, internet, telefonie mobila si fixa, apa curenta.
Oricine ajunge in Marin este impresionat de frumusetea acestor locuri. Satul se infatiseaza ca o imensa livada de prun; este inconjurat de paduri, pajisti si vii, iar in planul indepartat se dezvaluie culmile muntoase ale Salajului. O mare de verdeata, aer proaspat si inmiresmat, oameni harnici si generosi, o combinatie fericita de traditie si modernitate, un loc binecuvantat.
== Amplasare geografica. Suprafata ==
Satul Marin in anul 1964 - fotografie facuta din Dealul Peceiului
Satul Marin, judetul Salaj (2008). Fotografie facuta din partea vestica a satului
Marinul este situat in Depresiunea Silvaniei, la distante aproximativ egale de Magura Simleului, Muntii Mesesului si Muntii Plopisului. Are un relief colinar, format din culmi deluroase despartite de paraul Marin. Satul este amplasat pe doua dealuri, unul cu expozitie nordica, iar celalalt cu expozitie sudica. Cei doi versanti sunt uniti printr-o coasta de deal, situata in partea de vest a satului. Inspre rasarit, dealurile sunt deschise, dand posibilitatea scurgerii apelor spre raul Crasna.
Altitudinea Marinului variaza intre 288 de metri, langa Biserica Ortodoxa „Sfintii Mihail si Gavril”, si 392 de metri, la Coltul Hireazului. Casele situate la cea mai mare altitudine sunt cele de la “Muscanesti” – 378,5 m.
Suprafata totala a Marinului este de 1241,14 hectare, din care intravilan 142,7 ha, iar extravilan 1098,44 ha. *Incadrare administrativa Din punct de vedere administrativ, Marinul face parte din judetul Salaj, comuna Crasna. La sud-est se invecineaza cu satul Peceiu, la sud cu satul Banisor, la sud-vest cu satele Ban si Fizes, la vest cu Valcau de Jos, iar la nord cu catunul Ratovei si cu satul Huseni. Primarul comunei Crasna este juristul Emeric POP. *Cai de comunicatie Marinul se gaseste la 3 km de localitatea Banisor, 7 km fata de Crasna si 4 km fata de Valcau de Jos. Cele mai apropiate gari CFR sunt la Simleu-Silvaniei (22 km), Zalau (29 km) si Ciucea (30 km). Drumul Marin - Crasna este situat de-a lungul albiei minore a paraului, iar lucrarile de asfaltare au inceput in luna iunie 2008. Finalizarea si inaugurarea au avut loc la data de 21 noiembrie 2008. In perioada 2006-2007, au fost pietruite drumurile spre Valcau de Jos si Banisor. *Ape Paraul Marin are doua brate, unul principal care porneste dinspre partea de vest a satului, din locul numit Fundatura, si unul secundar care se formeaza in partea de sud a satului, numit Bacuse. Locul de intalnire a celor doua ramificatii este in apropierea Bisericii Ortodoxe “Sfintii Mihail si Gavril”. Paraul strabate satul continuandu-si drumul circa 6 km printre cele doua dealuri, pe hotarele Marinului si ale Crasnei, pana se varsa in raul Crasna, cel de-al doilea rau important al judetului. In timpul verii, Valea Marinului seaca, de cele mai multe ori. Pana in anii ’80, ploile torentiale abundente scoteau apele vaii din albie, inundand atat satul cat si hotarul. In cea de-a doua jumatate a secolului trecut, s-au inregistrat mari pagube materiale datorita inundatiilor din 1970 si 1975. Dupa lucrarile de reabilitare a albiei paraului, din perioada anilor ’80, apele nu au mai iesit din matca. *Cadrul natural Solul predominant este brun de padure podzolit (slab si mediu)Atlasul Climatologic al Republicii Socialiste Romania, 1966. Editura Academiei, Bucuresti.Iarna la Marin - Padurea Grumii
Ecosistemele naturale si seminaturale ocupa un procent important din suprafata totala a satului. Acestea sunt in general de tip forestier si constituie habitatul natural pentru majoritatea speciilor de pasari si animale salbatice care reprezinta fauna Marinului.
Speciile silvice dominante sunt gorunul, cerul si carpenul. Pe alocuri apar si alte specii de foioase. Padurile, in suprafata de 196 ha, sunt amplasate in imprejurimile satului, in partea sudica, vestica si nordica. Distanta fata de sat este foarte variabila: daca partea de vest se situeaza la aproape un kilometru de padure, grupul de case de la “Muscanesti” se afla la liziera padurii.
Ca intreg judetul Salaj, Marinul se incadreaza in sectorul de clima continentala moderata. Masele de aer dominante sunt cele vestice, cu componentele lor sud-vestice si nord-vestice. Masele de aer nordice si nord-estice patrund mai rar, ele fiind impiedicate de lantul Carpatilor Orientali. *Denumire La 1458, localitatea apare sub denumirea de Maron, 1497 – Marony, 1733 – Marinul, 1760-1762 – Maron, 1850 – Marin, 1854 – 1918 – Maron, 1918 - prezent – MarinSuciu, C., 1967. Dictionar istoric al localitatilor din Transilvania, vol. I A-N. Editura Academiei RSR, Bucuresti.. Exista cel putin trei variante cu privire la etimologia cuvantului. Una dintre ele sugereaza ca denumirea ar fi inspirata de la zmeurisurile care existau pe colinele Marinului in vechime si care in limba maghiara se numesc „malnas”. Alte surse sustin ca originea denumirii satului vine de la ungurescul “malom”, adica “moara”, insa niciun document nu atesta prezenta vreunei mori in satul Marin<ref name=Ovidiu>Mor, P., 1902. Szilagy varmegze monographiaja, vol. IV, Budapesta, p. 51.. In sfarsit, cea de-a treia varianta evidentiaza originea slava a denumirii “marati”, cu sensul de “a murdari” facandu-se aluzie la solul negru argilos si lipicios caracteristic zoneiWikipedia, enciclopedia libera, Crasna-Salaj..
== Scurt istoric. Populatie ==
Prima atestare documentara a satului Marin apare la 1458. Acest an este insa departe de a putea indica momentul injghebarii lui ca o comunitate distincta de oameni. In general, atestarea documentara a satelor este legata de intrarea lor in circuitul juridic al proprietatii feudale garantate de stat. In cazul Marinului, cele mai vechi urme de locuire dateaza inca din neolitic – epoca pietrei slefuite si perforateBacuet, D., 2001. Cronica cercetarilor arheologice din Romania. Campania 2000. A XXXV-a sesiune nationala de rapoarte arheologice. Suceava, 23-27 mai 2001, p. 139.. Aici a fost descoperita o asezare neolitica in urma unor cercetari de suprafata efectuate in anul 1999. Situl se gaseste in partea stanga a drumului Crasna-Marin, la aproximativ 1,5 km de Marin. La circa 0,4 m adancime in sol a fost sapata o locuinta in solul galben. Complexul se prezinta sub forma literei L. Partial, locuinta a fost sapata in steril, iar restul a fost ridicata pe talpi de lemn. Pe latura sudica a complexului a fost surprinsa intrarea. In acelasi loc, la adancimea de 0,85 m in sol s-a gasit o constructie anexa, in forma dreptunghiulara, cu latimea de aproximativ 1 m. In asezarea respectiva au fost descoperite cateva fragmente ceramice marunte. Cele doua complexe au fost incadrate din punct de vedere cronologic in perioada neolitica, insa materialul arheologic destul de sarac ingreuneaza o incadrare foarte riguroasa.
In anul 1969, cercetarile colectivului de specialisti de la Muzeul de Istorie si Arta din Zalau scot la suprafata, pe teritoriul Marinului, vestigii istorice apartinand civilizatiei dacice Pop, H., 1997. The repertoire of discoveries from the roman age beyound the limes on the territory of Salaj county (2nd – 4th centuries A.D.). Acta MVSEI POROLISSENSIS, XXI, p. 471. Repertoriul de descoperiri din epoca dacica. Acta MVSEI POROLISSENSIS, XXI, p. 13.. La circa 1300 m spre vest de centrul satului Marin se afla dealul numit „Dambul Lacutului”. De pe varful acestui deal au fost culese cateva fragmente ceramice si bucati de chirpici. Fragmentele ceramice, lucrate cu mana si ornamentate cu brau alveolar si un fragment de fructiera lucrat la roata dintr-o pasta fina cenusie, nisipoasa, apartin civilizatiei dacice clasice (sec. III-IV d. Hr).
In “Campania 2000” a Muzeului de Istorie si Arta din Zalau s-au gasit, in vatra veche a satului, pe ses, fragmente ceramice care tin de o locuire. Cercetatorii zalauani sustin ca satul s-ar putea sa fi fost distrus de tatari, in invaziile acestora din sec. XIII .
Anul 1458, cand apare prima informatie scrisa despre existenta satului Marin, coincide cu urcarea pe tronul Ungariei a regelui Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara. Cei dintai proprietari latifundiari ai satului Marin atestati documentar au fost membrii familiei Banffy <ref name=Ovidiu/><ref name=Ovidiu9>Monografia Comitatului Salaj de Petri Mor (1902). La 11 martie 1458, regele doneaza Marinul pentru „vesnicie” lui Banffy Stefan si fiilor acestuia (Ladislau, Ioan, Gheorghe, Andrei si Mihai); pe urma, Martin de Nusfalau, fiul lui Mihai Banffy primeste mosia si satul Marin pentru serviciile de credinta aduse. In 1497, Banffy Ladislau da Marinul in schimbul unei mosii din alt comitat lui Banffy Ioan.
In anul 1508, personalitati de seama sunt nominalizate ca stapani ai satului Marin si anume: Banffy Janos, Bathory Stefan si Banffy Sofia. Cea din urma devine stapana pe un sfert de mosie. Bathory Stefan si Banffy Janos, avand motive temeinice, ofera ca si cadou mosia Marinului calugarilor de la Manastirea din Nusfalau, in schimbul unor obligatii liturgice. Acestia au primit odata cu mosia si dreptul de palos, adica dreptul de a condamna la moarte pe domeniul lor. Aceasta donatie a fost confirmata la 3 mai 1530 de regele Ioan Zapolya. La data de 22 mai 1530, conventul din Cluj-Manastur intabuleaza mosia Marinului calugarilor de la Nusfalau. Regina Elisabeta ii scuteste pe iobagii din Marin de dari fata de calugari. Aceeasi sursa precizeaza ca “in 1566, regele Ioan al II-lea cedeaza o parte a mosiei Marinului, baronului Banffy Stefan. La 3 mai 1563, regele Mathia da Marinul, Bathorestilor. Manastirea o daduse mai inainte”.
Voievodul Transilvaniei, Bathory Stefan (1571-1575) incheie un contract, in anul 1571, cu Bathory Kristof, baronul Banfi Lupu si Banffy Kristof, cu privire la impartirea mosiei Marin. In 1575, se mentioneaza ca Nagy Petru de Cuzdrioara (localitate langa orasul Dej) se impotriveste impartirii acestei mosii baronului Banfi Paul.
Primul document istoric care se refera in mod expres la satul Marin este “Vechiul privilegiu al libertatii” de la 1539 <ref name=autogenerated2>Pascu, St., 1979. Voievodatul Transilvaniei. Editura Dacia, Cluj-Napoca.<ref name=autogenerated3>Prodan, D., 1968. Iobagii in Transilvania in secolul al XVI-lea, vol. II. Editura Stiintifica si Enciclopedica, BucurestiIstoria Rominiei, 1962. Academia Republicii Populare Romine. Editura Academiei, Bucuresti.“Privilegiul” sau ”libertatea” colonilor din Marin, cuprinse in acest act, nu sunt altceva decat stabilirea sau restabilirea sarcinilor feudale ale acestora. El indica progresul pe care il fac sarcinile feudale, cresterea si extinderea obligatiilor de lucru asupra satelor romanesti.
In Urbariul Domeniului Simleu de la 1594 se aminteste ca, in toamna acelui an, domeniul Simleului cuprindea 50 de localitati dintre care doua sunt targuri (Simleu si Crasna). Din cele 48 de sate, 37 erau romanesti si aveau organizare proprie, institutii specifice, voievozii si crainicii lor. Satul Marin avea in frunte pe voievodul Pavel (Paal Waida). Voievodatul cuprindea doar satul Marin si era inscris cu 47 de supusi. Studiile facute de Wolf (1983) arata ca, in 1571 a intervenit o intelegere intre Volfgang si Cristofor Banffy pe de o parte, si Stefan IV si Cristofor Bathori pe de alta parte, prin care primii au cedat partea lor de mosie impreuna cu bunurile apartinatoare din Marin, in schimbul manastirii din Nusfalau. In urma acestei intelegeri, se pare ca intreaga mosie a Marinului a intrat in posesia Bathorestilor. Asa se explica faptul ca, in urbariul din 1594 aceasta mosie apare ca "integra possessio". <ref name=autogenerated3 />.
Marinul (Maron) in Harta Iosefina, 1769-1773]]
In secolul al XVII-lea, informatiile cu privire la proprietarii latifundiari ai Marinului sunt destul de sarace. In anul 1648, Marinul este proprietatea lui Rakocyi. Din scrisoarea de invoiala incheiata la Cluj in anul 1671, rezulta ca mosia Marinului a fost vanduta, cu drept de rascumparare, de catre Deak Thobias lui Szabo Stefan de Beius. Dintr-o scrisoare a lui Dionisie Banffy din 28 noiembrie 1674, cunoastem cateva din mosiile stapanite de el, printre care si Marinul, ca posesiune intreaga, alaturi de Aghires si Peceiu. Dupa executarea lui Banffy, acuzat de conspiratie, mosiile lui au fost confiscate de fisc si au fost administrate de oficialii lui Apafi. Alteori, mosia Marinului a fost stapanita de doi sau chiar trei proprietari. In 1677, o parte a mosiei este intabulata pe vaduva lui Banffy Dioniosie si Bornemissza Ecaterina. Din urbariile domeniului Simleu, de la 1658 si 1671, rezulta ca domeniul cuprindea doua targuri (Simleu si Crasna) si 33 de sate. Majoritatea satelor sunt cuprinse in voievodate. Marin se gasea in voievodatul Petru Lupsa, iar numarul persoanelor inscrise in urbariu era de 26 in 1658, respectiv 21 in anul 1671Prodan, D., 1968. Iobagii in Transilvania in secolul al XVII-lea, vol. I – Supusii si vol. II - Stapanii. Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti..
Mihai Flonta - primarul comunei Marin (1935)
In „Schita monografica a Salagiului”, aparuta in 1908Stoica, D. si Lazar I., 1908. Schita monografica a Salagiului. “Victoria” – Institut tipografic si de cultura, in Simleu-Silvaniei, p. 254. se mentioneaza despre Marin urmatoarele: "…este sat romanesc, asezat in partea de miazazi a comitatului. In scrisorile vechi aflam ca, pe la anul 1708, oamenii din acest sat si-au lasat vetrele si s-au imprastiat trecand peste Meses in Ardeal. Tot gol era satul si prin 1715 si numai la 1720 se aflau 11 fumuri, dar si acelea toate erau unguresti. La 1733 apoi aflam si 16 familii romanesti.Aceste informatii nu sunt confirmate insa de conscriptia Comitatului Crasna din iunie 1720, unde Marinul figureaza cu un total de 87 de gospodarii, dintre care 64 apartineau iobagilor, iar 23 jelerilorWolf, R., 1986. Populatia comitatului Crasna in lumina unor conscriptii din 1720. Acta MVSEI POROLISSENSIS, X, p. 235-253.. Se considera ca cel de-al doilea document ofera mai multa credibilitate, deoarece se bazeaza pe date oficiale si nu doar pe cateva scrisori “vechi” ca si monografia scrisa la inceputul secolului XX.
In 1759, ca si stapani nominalizati ai Marinului, au fost Banffy Francisc si Banffy Boldijar care au impartit mosia in doua parti egale. Informatiile despre localitatile din domeniul Simleu se refera si la Marin, cand directorul tezaurului (un fel de ministru de finante al Transilvaniei), pe baza documentelor prezentate, confirma dreptul lui Banffy Lupu, consilier guvernamental si presedinte al tablei regale, de a stapani mosia Marin<ref name=Ovidiu/>.
In anul 1785, din tabelele urbariale se constata ca mosia Marinului avea 8 stapani, cel mai mare numar de iobagi si jeleri (12) detinandu-i Gyorghy BanffyArhivele Statului Salaj. Fond arhivistic. Tabela urbariala nr. 2084 din anul 1785. Dosar nr. 79.. La acea data, numarul caselor din Marin era de 60, numarul familiilor de 66, iar totalul populatiei era de 436 de persoaneWagner, E., 1982. Populatia Salajului in sec. XVIII. Acta MVSEI POROLISSENSIS, VI, p. 175-185..
In legatura cu proprietarii satului Marin din sec. XIX: In 1808 au fost recenzati membrii familiilor nobile, a proprietarilor, groful Banffy si baronul Banffy din Marin. In total au fost 7, in mana carora erau in total 51 de sesii iobagesti vechi si 17 sesii iobagesti noi. Cele mai multe sesii le avea groful Banffy Gyorghy (13 vechi si 5 noi). Baronul Banffy Janos avea 13 vechi.
Marinanii au fost implicati si in miscarea memorandista din 1892, prin preotul din Marin, Laurentiu Sima, care a fost desemnat delegat la Conferinta nationala a romanilor din Austro-Ungaria, din partea cercului electoral Zalau. Sedinta s-a desfasurat la Sibiu si a avut drept obiectiv principal discutarea proiectului MemorandumuluiPenea, I., 1994. Aspecte privind miscarea memorandista in Salaj. Scoala noastra, nr. 2, p. 25-53..
In primul razboi mondial au fost mobilizati 134 de barbati din Marin, dintre care 18 au murit pe front, cinci s-au reintors acasa ca invalizi, iar doi au disparut. Numarul vaduvelor de razboi a fost de 11, iar cel al orfanilor din Marin, rezultati din marea conflagratie, a fost de 27Abrudan, P., 1981. Documente inedite privind participarea salajenilor la Revolutia din 1918 si Unirea Transilvaniei cu Romania. Acta MVSEI POROLISSENSIS, V, p. 473-483..
Grup de refugiati din Marin - 1943 (pe verso – stampila cu – Foto “Stela”, Calea Dorobanti 89, Bucuresti)
La data de 4 noiembrie 1918, in Marin izbucneste o revolta populara. Instigatori au fost soldatii intorsi de pe front si din prizonierat care au raspandit vestea ca “… la Cluj si la Pesta a izbucnit revolutia. Soldatii sparg vagoanele si fiecare duce acasa ce gaseste, ce ii cade in mana” . In Procesul verbal incheiat la judecatoria de plasa din Crasna, incheiat in 15 nov. 1918, sunt consemnate, momentul izbucnirii revoltelor, devastarea locuintei notarului cercual din Banisor si jefuirea fermei lui Ketheli Istvan din Valea Ratinului. Au fost anchetati 17 marinani partasi la “actiunile revolutionare din toamna anului 1918” Tomole, I., 1985. Lupta romanilor din “Tara Silvaniei” pentru drepturi politice si faurirea statului national unitar roman (1905-1918). Editura Dacia, Cluj-Napoca.Arhivele Statului Salaj. Fond Tribunal, judetul Salaj, compartiment judecatoresc Zalau, parchet nr. 13, Dosar 1730/1918.. Revolta a fost inabusita de catre jandarmii latifundiarului Ketheli din Boghis, iar un marinan a fost impuscat mortal (Chirila Petru a Sferdii).
Monumentul Eroilor din Marin, ridicat in anul 1976 in cinstea eroilor cazuti in cele doua razboaie mondiale
In partile centrale ale comitatului Salaj, organizarea consiliilor si garzilor nationale – noile organisme politice si militare pur romanesti – a inceput pe data de 10 noiembrie 1918. Sarcina acestora era de a asigura pe plan local restabilirea si mentinerea linistii si ordinii publice in perspectiva instalarii iminente a autoritatilor romanesti, in conditiile presiunilor exercitate de autoritatile maghiare. In Marin, cele doua organizatii sunt constituite la data de 23 noiembrie 1918. Adunarile de constituire au fost convocate si prezidate de cetateanul Dragos Ioan din Marin, in prezenta “exmisului” CNRC din Arad – Vasile Caba. Consiliul National Roman (CNR) si Garda Nationala Romana (GNR) nou formate “au depus juramantul pentru Romania”. CNR din Marin avea 12 membri, iar GNR avea 40 de membri. Grad, C., Goron, D., Wagner, E., 1993. Constituirea si activitatea C.N.R. si G.N.R. salajene (II). Revista “Scoala noastra”, Zalau, anul III, nr. 4, p. 59-67..
La Marea Unire din 1918 de la Alba Iulia, documentele vremii consemneaza si prezenta a trei marinaniGrad, C. si Goron, D.E., 2000. 1918/1919. Contributii salajene la Marea Unire. Ed. Limes, Zalau..
Cel de-Al Doilea Razboi Mondial a curmat vietile a 23 de barbati din Marin. In 1943, prin Ordonanta prim-pretorului din plasa Crasna 149 de tarani din Marin si din alte sate din zona au fost obligati sa se prezinte la lucru in cariera de piatra apartinand intreprinzatorului Arpad JanosGrad, C., 2000. Al II-lea Arbitraj de la Viena (30 aug. 1940). Pozitia armatei romane. Ed. Limes, Zalau. In perioada ocupatiei horthyste, zeci de marinani s-au refugiat in Romania, in special in Bucuresti.
In cinstea eroilor din Marin cazuti in cele doua razboaie mondiale, in vara anului 1976 a fost ridicat in centrul satului “Monumentul eroilor”. Dezvelirea monumentului a avut loc la data de 25 octombrie 1976, de Ziua Armatei.
In anul 1930, Marinul totalizeaza 913 persoane, dintre care 902 romani, un ungur si 10 evrei<ref name=Ovidiu1>Recensamantul din 1930 – Transilvania. Editura Staff, Cluj-Napoca, 1997. Ultimul recensamant, din anul 2002, arata ca in Marin sunt 412 cl��diri de locuit; totalul populatiei este de 995 persoane, dintre care 507 de sex masculin, iar 488 de sex feminin<ref name=Ovidiu3>Recensamantul populatiei din 18 martie 2002. Directia Judeteana de Statistica a judetului Salaj.. *Biserica si religia Biserica de lemn din Marin, greco-catolica, sfintita in anul 1780 si demolata in 1967
Schita unui fragment de pridvor de la biserica de lemn din Marin, judetul Salaj
Cel mai vechi locas de cult din Marin dateaza de la 1598 si era din lemn. Pe clopotul bisericii din lemn demolate in 1967, scria “1598 Provnit me fecit, 1598 Lemniu”. Din pacate, Biserica de la 1598 n-a lasat posteritatii, in niciun fel, imaginea sa. De la localnici nu s-a putut afla decat ca semana cu cea din Letca, o localitate din judetul SalajCristache-Panait, I. si Scheletti, I., 1971. Bisericile de lemn din Salaj. Buletinul monumentelor istorice, anul XL, nr. 1 – 1971, p.32.. Asa se precizeaza intr-un studiu publicat in Buletinul monumentelor istorice, din anul 1971. Localnicii din Marin insa nu stiu, de la inaintasii lor, decat de existenta a doua biserici disparute: una de caramida si una de lemn construita in anul 1780 si daramata in 1967. Pictura interioara a bisericii de lemn a fost finalizata in anul 1824.
De-a lungul istoriei sale, religiile predominante in Marin au fost doua: ortodoxa si greco-catolica. Evolutia numarului de enoriasi rezulta atat din recensamintele autoritatilor seculare cat si din sematismele diecezelor.
In conscriptia din anul 1720, Marinul nu apare inregistrat nici cu preot nici cu invatator<ref name=autogenerated1>Kovach, G., 1985. Conscriptia satelor din comitatul Crasna din 1720-1722. Acta MVSEI POROLISSENSIS, IX, p. 343-357.. In decembrie 1725 apare in evidente un preot ortodox care avea doi copiiWolf, R., 1988. Evolutia populatiei comitatului Crasna intre 1720-1725. Acta MVSEI POROLISSENSIS, XIV-XV, p. 279-287.. Nu se gasesc mentiuni cu privire la anul trecerii Marinului la greco-catolicism si nici la modul cum s-a realizat aceasta.
Documentele referitoare la Revolutia de la 1848 arata ca, autoritatile maghiare au luat clopotele bisericilor din comitatul Crasna pentru a le transforma in tunuri. Biserica greco-catolica din Marin a predat clopotul in greutate de 20 de funzi care a fost transportat alaturi de cele 36 de clopote luate de la alte biserici din comitatAbrudan, P., 1981. Documente referitoare la rascoala lui Horea si revolutia de la 1848. Acta MVSEI POROLISSENSIS, V, p. 413-429 . La fel s-a intamplat si in 1918 cand autoritatile maghiare au ridicat unul dintre cele doua clopote de la biserica din Marin.
Sematismul Diecezei Greco-Catolice de Gherla din 1867 arata ca, in parohia Marin exista o biserica de lemn cu hramul “Sfintii Mihail si Gavril”. Tot aici se precizeaza ca matricolele bisericesti se tin in Marin din 1824, in sat exista o scoala de lemn cu 39 de scolari, preot paroh este Sacota Ioan (nascut in 1799, hirotonit in 1822), iar cantor Sacota Alexandru.
1951. Grup de credinciosi in fata bisericii "Sf. Mihail si Gavril", dupa Sf. Liturghie
Biserica Ortodoxa “Sfintii Mihail si Gavril” din Marin, judetul Salaj (2008)
Preotul martir Ilie BORZ (1912-1954) - Marin, Salaj
Recensamantul din 1857 arata ca din totalul de 543 de marinani, 537 erau greco-catolici, unul era ortodox, iar cinci erau de religie mozaicaRecensamantul din 1857 – Transilvania, editia a II a. Editura Staff, Cluj-Napoca, 1997.. In 1880, gasim in Marin 475 de romani, noua maghiari, un german si 12 persoane cu limba materna necunoscuta. Dupa religie apar 488 de greco-catolici si noua israelitiRecensamantul din 1880 – Transilvania. Editura Staff, Cluj-Napoca, 1997. In anul 1900, din cele 577 de persoane 561 sunt de nationalitate romana, iar 16 de nationalitate germana; dupa religie sunt 561 de greco-catolici si 16 israelitiRecensamantul din 1900 – Transilvania. Editura Staff, Cluj-Napoca, 1997.. In anul 1910 populatia Marinului este de 702, dupa cum urmeaza: 689 romani, un maghiar, 12 germani; 689 greco-catolici, un reformat, un evanghelic si 11 israelitiRecensamantul din 1910 – Transilvania. Editura Staff, Cluj-Napoca, 1997.. Din cei 913 marinani, care formau populatia satului in anul 1930, trei sunt ortodocsi, 899 greco-catolici, un romano-catolic si 10 mozaici<ref name=Ovidiu1/>. In recensamintele care au urmat, centralizarile s-au facut pe total comuna, iar in perioada comunista nu apar informatii cu privire la religia cetatenilor chestionati. In aprilie 1940, in Marin apar 1199 de romani si 10 evreiCiubancan, V., 1980. Populatia Salajului intre 1910-1941. Acta MVSEI POROLISSENSIS, IV, p. 614..
In anul 1947 curatoratul bisericii sub conducerea preotului greco-catolic Miron Biluca hotaraste sa inceapa constructia bisericii de caramida, iar in toamna anului 1948 se inalta crucea pe turla bisericii, in cadrul unei festivitati solemne deosebite.
Prin Decretul 358 din 1 decembrie 1948 al statului comunist Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica a fost scoasa in afara legii, iar bunurile ei au fost trecute fie in proprietatea statului, fie in proprietatea Bisericii Ortodoxe. In aceste conditii marinanii au devenit ortodocsi in majoritate covarsitoare. Greco-catolicii din Marin au fost nevoiti sa activeze in ilegalitate timp de 41 de ani. Ei erau in majoritate credinciosi tertiari din Ordinul al III-lea Franciscan, infiintat de preotul Miron Biluca. Biserica greco-catolica din Marin a dat si un preot martir, Ilie Borz, care a refuzat sa-si lepede credinta si astfel a murit maltratat si schingiuit in inchisoarea politica comunista de la Aiud, in anul 1952. Martiriul parintelui Borz este consemnat in mai multe carti document despre persecutia Bisericii Greco-Catolice:
21 noiembrie 1998. Sfintirea Bisericii Greco-Catolice din Marin
Biserica furata si Persecutia Bisericii Unite de A. Ratiu, Istoria Bisericii Universale si a Bisericii Romanesti, de I. M. Bota, Istoria marii prigoane contra Bisericii Unite cu Roma, Greco-Catolice, intre anii 1948-1998 si Martirologiul romanesc vol. I, de A. Moisin. Pe monumentul “Calvarul Aiudului”, inaltat pe Dealul Robilor din orasul Aiud, pentru victimele comunismului, figureaza si numele parintelui martir Ilie Borz. In anul scolar 1937-1938, studentul teolog I. Borz a fost invatator suplinitor la scoala din MarinMarincean, F., 2007. Parintele martir Ilie Borz. Flori de crin, nr. 3(24). Revista editata de Vicariatul Simleu-Silvaniei al Bisericii Greco-Catolice, p. 8-11..
In anul 1967 biserica de lemn din Marin a fost demolata. Dupa plecarea preotului Miron Biluca din Marin, in 1951, la altarul noii biserici din Marin au slujit urmatorii preoti: Deac Ioan (1951-1952; 1955), Tolescu Ioan (1953-1954), Cazacu Palade (1956-1958), Mosora Stefan (1958-1959), Roxin Coriolan (1959-1962), Gorea Teodor (1963), Zamfirescu Constantin (1964-1965), Ghiurutan Gheorghe (1966-1984), Ardelean Ioan (1985-2002), Ardelean Petru (2002-prezent).
Biserica Ortodoxa din Marin a fost restaurata, iar infrastructura imbunatatita. In curtea bisericii a fost construita o capela in care se tin sfintele liturghii cu diverse ocazii, atunci cand vremea permite.
Biserica Greco-Catolica din Marin “Intrarea in Biserica a Preacuratei Fecioare Maria” (2008)
Biserica romana unita (greco-catolica) a fost reinfiintata si reorganizata imediat dupa Revolutia din Decembrie 1989. Liturghiile s-au celebrat in conditii improprii, in casa profesorului Petru Maxim si a sotiei Onita, timp de aproape noua ani. In 1996 a fost sfintit locul pentru constructia unei noi biserici, iar pe data de 21 noiembrie 1998 a fost sfintita biserica unita din Marin, cu hramul “Intrarea in Biserica a Preacuratei Fecioare Maria”. De mentionat faptul ca, desi reaparitia greco-catolicilor in anii ‘90 a fost privita cu rezerve si chiar cu ostilitate de catre unii sateni, ulterior relatiile enoriasilor din cele doua culte au intrat in normalitate. Adica ajutor, colaborare si respect reciproc. La multe evenimente, slujitorii altarului de la cele doua biserici servesc impreuna, iar credinciosii participa la numeroase actiuni comune legate de biserica.
Capela din cimitirul satului Marin, judetul Salaj
Incepand cu anul 1990, au slujit la altarul Bisericii Romane Unite din Marin urmatorii preoti: Grigore Ardelean, Iulian Cupsa, Iosif Szabo, Iosif Balint (1990-1992), Alexandru Duma (1992), Petru Pestean (1992-1994), Liviu Marian (1994-2004), Mircea Ardelean (2004-2006), Mihai Sofineti (2006-prezent).
In toamna anului 2001 a fost finalizata si sfintita capela din cimitirul satului.
La Biserica din Marin au fost carti vechi bisericesti de mare valoare, care au fost transferate spre pastrare, in perioada comunista, depozitului CRV din Simleu-Silvaniei: Cazanii, Rimnic, 1748; Strastnic, 1753; Evanghelie, Blaj, 1765; Penticostarion, Blaj, 1768; Minei, 1781; Apostol, Blaj, 1814Cinda, A., 1980. Cartea veche romaneasca in judetul Salaj. Acta MVSEI POROLISSENSIS, IV, p. 599-621..
In anul 1997, in Marin s-a infiintat si o casa de rugaciune baptista.
Situatia populatiei stabile din Marin, dupa religie si nationalitate, o regasim si in recensamintele de dupa 1990. Astfel, in anul 1992, cele 1.199 de persoane cu domiciul stabil in Marin sunt in totalitate de nationalitate romanaRecensamantul populatiei - vol. I – din 7 ianuarie 1992. Directia Judeteana de Statistica a judetului Salaj. Statisticile din anul 2002 consemneaza si religia populatiei stabile din Marin; din totalul de 995 de cetateni (populatie stabila) – 895 ortodocsi (89,9%), 97 greco-catolici (9,8%), doi baptisti (0,2%) si un penticostal (0,1%)<ref name=Ovidiu3/>. *Invatamant Cea mai veche mentiune scrisa despre invatamantul din Marin este din anul 1830, cand aici exista o scoala confesionala greco-catolica, cu o singura sala de clasa.<ref name=Ovidiu/> Cu siguranta, inceputurile invatamantului din sat sunt mult mai indepartate. Copiii iobagilor invatau scrisul, cititul si cantari bisericesti, iar invatator era cantorul din sat.
Scoala veche din Marin construita in anul 1909 si demolata in anii ‘70
Sematismul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla din anul 1867 arata ca, in acel an, la scoala confesionala din Marin, invatator era cantorul Alexandru Sacota. Numarul locuitorilor din sat era de 538 de persoane, iar scoala, construita din lemn, era frecventata de 29 de eleviSematismul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, anul 1867. Tiparul diecezan din Gherla.. In anul 1870, invatatorul Sacota este inlocuit de un alt invatator-cantor, pe nume Ioan Hert, care va ramane aici pana in 1894, cand soseste in Marin primul invatator calificat, absolvent de Gherla, Dimitrie Oros. El va activa aici pana in anul 1920. A fost un dascal foarte activ si competent, cu o activitatea extraprofesionala bogata. Dimitrie Oros este membru fondator al revistei „Gazeta invatatorului” din Simleu-Silvaniei. Dupa plecarea invatatorului Oros din Marin, scoala ramane fara dascal pana in 1922, cand inspectoratul scolar il numeste pe cantorul Galea Petru ca invatator, pentru o perioada de doi ani, pana la venirea unui absolvent al Scolii Normale din Focsani, Dragomir Petculescu. Tanarul Petculescu ramane aici doar in anul scolar 1924-1925, dupa care este luat in armata. Urmeaza invatatoarea suplinitoare Elena Oros (anul scolar 1926-1927), apoi Lucretia Chira (1927-1928)Arhivele Statului Salaj. Fond arhivistic. Monografia Scoalei de Stat din Marin. Dragomir Petculescu, 10 mai 1929.. In urmatorul an scolar, 1928-1929, Petculescu revine la post, iar la Scoala din Marin se infiinteaza un al doilea post de invatator. Astfel, invatatorul-director D. Petculescu va fi secondat de Lucretia Chira. La sfarsitul anului scolar 1931-1932, invatatorul Petculescu este transferat din Marin la Scoala din Botarlau, judetul Putna.
Invatamantul interbelic a cunoscut o oarecare imbunatatire si in Marin, el bazandu-se pe Legea invatamantului din 1924. Aceasta lege prevedea, printre altele, gratuitatea si obligativitatea invatamantului de 7 ani. Din pacate insa conditiile materiale precare nu permiteau punerea in aplicare a prevederilor legale. Cu toate progresele facute in aceasta perioada, numarul nestiutorilor de carte era foarte mare. La recensamantul din 1930, din totalul de 913 persoane, 698 aveau varste de peste sapte ani. Dintre acestea, 182 erau stiutoare de carte (28,8%) - una avea pregatire universitara, patru instructie secundara, iar restul au frecventat doar scoala primara. Numarul analfabetilor era de 435, ceea ce reprezinta 62,3% din populatia de peste sapte ani. Cursurile se tineau in localul construit in anul 1909.
Scoala Generala din Marin in anul 2008
In perioada dictaturii hortyste (1940-1945), Scoala din Marin isi adapteaza programa scolara noilor conditii impuse. La data de 16 octombrie 1944, satul Marin este eliberat de sub ocupatia hortysto-fascista, iar in anul scolar 1944-1945 se revine la invatamantul oficial in limba romana. In acest an scolar sunt inscrisi 201 elevi, dintre care 173 in clasele I-IV, iar 28 in clasele V-VIII. Scoala din Marin functioneaza cu doua posturi, invatator-director fiind Nicolae Diaconita, iar pe postul al –II– lea invatatoarea Paraschiva Tatar care a predat si in perioada anterioara, alaturi de inv. Burnea Alexandru.
Ca urmare a cresterii numarului de elevi, in anul 1946-1947 se aproba infiintarea celui de-al treilea post de invatator, in persoana suplinitorului Biluca Miron.
Grup de dascali din Marin, in prima zi de scoala - 1973
La data de 3 august 1948, prin reforma invatamantului, este desfiintat invatamantul confesional. Numarul tot mai mare de elevi impune infiintarea celui de-al IV-lea post de invatator in sat, in anul scolar 1949-1950. Invatator-director era Dumitru Mesesan. Clasele V-VII functionau la Banisor, unde sunt inscrisi si absolventii claselor primare din Marin. Incepand cu anul 1956, invatamantul de sapte ani devine obligatoriu. In anul scolar 1956-1957 este numit cel de-al V-lea invatator in sat, iar in anul scolar 1959-1960 la Scoala din Marin apare si clasa a-V-a. In aceste conditii, procesul de invatamant se desfasoara in conditii tot mai improprii si mai dificile. De aceea, autoritatile vremii au sprijinit marinanii in construirea unui nou locas de invatamant care functioneaza si astazi. In toamna anului 1960 incep cursurile in noua cladire, iar in anul 1961-1962, Scoala din Marin a dat prima promotie de absolventi a sapte clase generale. Directorii care si-au adus aportul la ridicarea noului locas de invatamant au fost, Dumitru Mesesan (1949-1962) si Vespasian Onac (1962-1964).
Destinele Scolii Generale din Marin au fost conduse ulterior de urmatorii profesori: Cristutiu Ioan (1964-1974; 1988-1989; 1990-1997), Maxim Petru (1974-1975; 1980-1988; 1989-1990), Marian Ioan (1975-1976), Morar Ioan (1976-1980), Goron Gratian (1997-2000), But Florica (2000-2006), Sarbu Daniela (2006-2007), Tarau Simona (2007-2008) si Flonta Maria (2008-prezent).
Astazi, Scoala Generala din Marin numara 83 de elevi, dintre care 36 in ciclu primar, iar in ciclu gimnazial 47. Corpul didactic este format din trei invatatori si sase profesori. In toamna anului 2007, prin grija Primariei Crasna, scoala s-a modernizat substantial prin introducerea apei curente si a sistemului de incalzire centrala, prin schimbarea usilor si geamurilor. In anul 2005, biblioteca s-a imbogatit cu 2153 volume, prin programe de finantare publica si alte surse. Scoala are un cabinet de informatica cu zece calculatoare de ultima generatie si este conectat la internet. *Activitati culturale si sportive In Marin, cele mai intense actiuni culturale si sportive s-au desfasurat in anii ’80. Dupa darea in folosinta a actualei scoli din Marin (1960), vechea scoala s-a transformat in sediul CAP-ului, magazin satesc si camin cultural. Caminul cultural si magazinul satesc au functionat in paralel cativa ani. In anul 1979 incepe activitatea la noul camin cultural, unde sunt amenajate si cateva sali pentru gradinita din sat.
Caminul Cultural din Marin, judetul Salaj
O vreme, cladirea indeplinea si rolul de cinematograf satesc. In anii ’80, la Caminul Cultural din Marin, s-au desfasurat multe activitati artistice, in cadrul Festivalului “Cantarea Romaniei”. Cadrele didactice de la scoala, dar si foarte multi sateni, s-au organizat in grupuri de colindatori, grupuri vocale si formatii de dansuri populare. Cu aceste ocazii, s-au pus in valoare costumele populare, cantecele si dansurile populare traditionale din Marin. In albumul “Arta populara din Salaj" este prezent costumul femeiesc din Marin, dovada a valorii si unicitatii sale.Arta populara din Salaj. Comitetul pentru Cultura si Arta al judetului Salaj, Zalau, 1969, p. 66.
Obiceiuri de nunta din Marin, in spectacole (1985)
S-au obtinut premii, inclusiv la etapele interjudetene si republicane ale festivalului. De asemenea, rapsodul popular Mihai Gozman din Marin a fost foarte apreciat, cantecele sale fiind difuzate si la postul national de radio din acea vreme.
In numarul XI al volumului Acta MVSEI POROLISSENSIS (1987) sunt nominalizate laureatele etapei republicane a Festivalului National “Cantarea Romaniei” din satul Marin, in editiile 1978-1986. Acestea sunt: Cosma Floarea, Sandor Aurica si Sandor Floare.Dragoescu, I.I., 1987. Arta populara din Salaj in festivalul “Cantarea Romaniei”. Acta MVSEI POROLISSENSIS, XI, p. 673-677. In fotografiile alaturate putem vedea instantanee de la o nunta din Marinul anilor ’70.
In anul 2004, Adriana si Nicolae Lung, in colaborare cu cadrele didactice de la scoala si sustinuti de Primaria Crasna, infiinteaza Ansamblul artistic “Marineanca” format din 40 de copii, cu varste cuprinse intre 9 si 18 ani. Ansamblul reuneste o formatie de dansuri si un grup vocal si are menirea de a promova folclorul local si traditiile specifice satului la diverse manifestari culturale, atat in judet, cat si in alte judete. S-au obtinut diverse premii si mentiuni. La data de 12 decembrie 2007, grupul vocal obtine premiul III la Concursul de interpretare colinzi din Viseu de Sus, judetul Maramures.
Echipa de fotbal “Gloria Marin” a dat satenilor numeroase ocazii de a-si manifesta solidaritatea si patriotismul local. Echipa era participanta activa la campionatul zonal al Salajului obtinand si cateva succese notabile. Planificarea meciurilor din fiecare etapa precum si rezultatele erau consemnate in cotidianul Salajului din acea vreme, Nazuinta.
Momentul de stralucire a Gloriei a fost, fara indoiala, castigarea trofeului <<Cupa Vaii Crasna>> in 26 iulie 1980. Mai spicuim din Nazuinta cateva prilejuri de euforie pentru suporterii echipei de fotbal a Marinului: Gloria Marin – Semanatorul Cizer: 5-3 (26 sept. 1979); Gloria Banisor – Gloria Marin: 0-6 (3 oct. 1979); Gloria Marin – Avantul Peceiu: 7-1 (11 oct. 1980); Vulturul Starciu – Gloria Marin: 2-7 (11 oct. 1980); Gloria Marin – Avantul Starciu: 3-0 (16 mai 1981). Fotografia ne infatiseaza jucatorii Gloriei din anul 1980, chiar pe gazonul care le-a adus atatea momente de satisfactie si de …glorie. *Economie si infrastructura Agricultura este cea mai veche ocupatie a locuitorilor de pe meleagurile satului Marin. Aceasta rezulta si din primul document istoric, “Vechiul privilegiu al libertatii din 1539”, care face referire speciala la Marin. “Privilegiul” sau ”libertatea” colonilor din Marin, cuprinse in acest act, nu sunt altceva decat restabilirea sarcinilor feudale ale acestora. Darile marinanilor in natura constau in: boi de jug, gaini, stupi de albine, oi, porci, caprioare. In urmatoarele urbarii mai apar: vaci, iepuri, gaste, capre<ref name=autogenerated2 />.
Din conscriptia satelor din comitatul Crasna din 1720-1722 rezulta ca in Marin se cultiva orz, ovaz, porumb, in timp ce, cultura vitei de vie este absenta. De mentionat ca, la acea data, porumbul nu era cultivat decat in 20 de sate din totalul de 49<ref name=autogenerated1 />. Marinanii, ca si ceilalti locuitorii ai comitatului obtineau, in general, productii mici de cereale care nu le asigurau necesarul din gospodarie. Acestea se datorau conditiilor pedo-climatice si de relief neprielnice cultivarii cerealelor. Ei erau nevoiti sa intretina legaturi comerciale cu locuitorii comitatelor vecine, in special Bihor. Targurile din Marghita erau cele mai frecventate, iar ei duceau aici indeosebi vite, porci, fructe si vin in schimbul cerealelorWolf, R., 1991. Productivitatea agricola in comitatul Crasna in prima jumatate a secolului al XVIII-lea. Acta MVSEI POROLISSENSIS, XII, p. 339-359..Prune rosii din Marin - foarte rentabile in fabricarea tuicii
Analizand diverse aspecte ale formelor traditionale de agricultura din Salaj la nivelul anului 1820, Sisestean (1999) constata urmatoarele: in Marin se practica un asolament bienal, faneata era cosita o singura data pe an, iar productia de grau obtinuta era de 3,5 ori mai mare decat cea insamantataSisestean, Gh., 1999. Forme traditionale de viata taraneasca – o cercetare etno-sociologica a zonei Salajului, Zalau..
Tabelele de impunere a satului Marin din perioada 1818-1848 arata numarul foarte variabil al familiilor iobage, maximul inregistrandu-se in anul 1842 (63 de familii), iar minimum in anul 1818 (32 de familii). Conform acelorasi documente, terenul arabil urbarial folosit de taranii din Marin, era in 1818 de 302,5 cubuli de semanatura, din care 146 apartineau iobagilor, opt vaduvelor, iar 148,5 cubuli de semanatura erau a strainilor. Conform interpretarii si transformarilor utilizate in literatura istorica, pentru un jugar de pamant arabil (0,5775 de hectare) erau necesari doi cubuli de semanatura. In perioada 1818-1848, suprafata terenului arabil rustical din Marin variaza intre 294,5 cubuli de semanatura in anul 1831 si 302,5 cubuli de semanatura in majoritatea anilor din acest interval de timp. Suprafata medie de pamant arabil, in jugare, oscileaza in jurul valorii de 2,5 pentru fiecare familie de tarani din Marin. Din produsele obtinute pe aceste suprafete, taranii trebuiau sa plateasca toate impozitele, sa-si intretina animalele dar sa si traiasca, ei si familiile lor.
Situatia prezentata in aceste urbarii atesta prezenta culturii vitei de vie in Marin in toata aceasta perioada (1818-1848). In conscriptia facuta in perioada 1721-1722, Marinul nu figura cu vita de vie si vin, desi cultura vitei de vie o regasim in 34 de localitati, din cele 49 ale comitatului Crasna. Nu exista date concrete cu privire la aparitia acestei culturi in Marin, dar se presupune ca aceasta a avut loc in prima jumatate a secolului XVIII, la scurta vreme dupa conscriptia din 1721-1722, data fiind raspandirea ei pe teritoriul comitatului, inclusiv in satele din jurul Marinului.
Tabelele urbariale ale Marinului din perioada 1818-1848 releva si preocuparile satenilor in perioada respectiva: productie de fan, cultura vitei de vie pentru vin, cresterea boilor, cailor, vacilor, oilor, porcilor etc.. Arhivele Statului Salaj. Fond arhivistic. Tabelele contribuabililor din perioada 1818-1848. Dosar nr. 82.. Centrul de zi din Marin, judetul SalajSupermarket - Marin
Recensamantul din 1897 consemneaza in Marin 153 de gospodarii, cu urmatoarele categorii de folosinta a terenului, in iugare: 657 - pamant arator, 71 - gradini, 206 - faneata, 4 - vie nealtoita, 256 - pasune, 297 - paduri, 9 – papuris si 50 – terenuri neproductive. In total, 1550 de iugare. Din aceasta suprafata, 37 de iugare sunt date in arenda, iar 3 sunt luate in arenda. La 1897, in Marin erau 40 de atelaje, dintre care 11 cu cai, opt cu boi, trei cu bivoli si 18 cu vaci. Conform aceluiasi document, numarul pomilor fructiferi pe specii era urmatorul: 297 meri, 163 peri, 6 ciresi, 20 visini, 13 piersici, 7 caisi, 24.394 pruni, 100 nuci, 13 tufe de arbusti fructiferi. De remarcat prezenta masiva a prunului. Din acelasi recensamant aflam ca marinanii detineau 9 taurasi, 158 de juninci si 138 de boi. Cele 305 cornute mari apartineau urmatoarelor rase: 228 – Ardeleana, 25 – Mocaneasca si 52 de bivoli. Alte animale prezente in gospodarii: 39 de cai, 21 de capre, 184 de porci, 421 de oi, 837 pasari de curte, 46 cosnite de albine. Magarii si catarii nu se regasesc in statisticaMezӧgazdasagi Statisztikaja. A Magyar Korona Orszagainak. Budapest. Pesti Kӧnyvnyomda – Reszveny – Tarsasag, 1897, p. 498-501. Arhivele Statului Salaj..
In prezent, terenurile agricole ale Marinului sunt cultivate cu cereale, legume, pomi fructiferi si vita de vie. Cerealele cele mai prezente sunt porumbul, ovazul si graul. Legumele sunt cultivate doar in gradini, pe suprafete care asigura necesarul familiei. Dintre speciile de pomi fructiferi, prunul detine in mod categoric locul intai. Marinul a fost multa vreme cunoscut prin productia mare de tuica de prune. Practic, satul ni se infasiseaza ca o imensa livada de prun. Soiurile nobile de vita de vie sunt cultivate doar sporadic, predominand hibrizii producatori directi.
Conform datelor furnizate de A.P.I.A. Crasna (ing. Aurel Hosu) structura culturilor in anul 2008 a fost urmatoarea: in extravilan - arabil: 645,37 ha; fanete – 64,02 ha; livezi: 5,88 ha; vii hibride: 14,99 ha; pasuni: 169,47 ha; neproductiv: 2,71 ha, iar in intravilan: arabil: 69,57 ha; fanete: 44,59 ha; vii hibride: 0,28 ha; curti si constructii: 28,26 ha. La suprafetele extravilane se adauga 196 ha de padure.
Septelul Marinului este constituit in principal din: vaci, bivoli, oi, porci, gaini, rate, gaste, curci si iepuri.
Numarul firmelor din Marin este redus, iar sfera lor de activitate este cea a produselor si a serviciilor[http://www.listafirme.ro/localitati/salaj.htm Localitati din judetul Salaj<!-- Titlu generat de un robot -->]. Populatia activeaza in general in domeniul prelucrarii lemnului, constructiilor, amenajarilor interioare, instalatiilor, lucrarilor mecanice si agricultura. De altfel, zidarii si lemnarii apar in Marin si in recensamintele de la finele secolului XIXStoica, D. si Lazar I., 1908. Schita monografica a Salagiului. “Victoria” – Institut tipografic si de cultura, in Simleu-Silvaniei, p. 254.
In ultimii ani, Marinul s-a modernizat foarte mult la capitolul infrastructura. In cadrul diferitelor proiecte, multe drumuri interioare au fost pietruite, drumul Marin-Crasna a fost asfaltat, drumurile spre Banisor si Valcau de Jos au fost pietruite, s-a introdus telefonia fixa (fibra optica), internetul, apa potabila curenta.
In ianuarie 2008 se da in folosinta Centrul de Zi pentru Copii aflat in subordinea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Salaj. *Despre Monografia satului Marin Este in curs de aparitie Monografia satului Marin, sub titlul "Marinul - vatra romaneasca a Salajului". Autori: Conf. univ. dr. Aurel MAXIM, Prof. Petru MAXIM si Prof. Teodor SANDOR.

Obiective Turistice pe o rază de 50 Km

Cazare pe o rază de 50 Km

Unitate Turistică Exemplu

sloganul dumneavoastră aici

Clasificare:

Localizare: Poiana Mărului

Aprecieri: 

Pentru ca fiecare vizitator să-și formeze o impresie despre unitatea dunmneavoastră este bine să definiți o foarte scurtă prezentare ce va apărea în majoritatea paginilor principale respectiv în motoarele de căutare. Astfel indiferent pe ce pagină a mini site-ului dumneavoastră sosește clientul, va avea acces la o scură prezentare. Încercați să cuprindeți tot ce este mai important, mai captivant despre afacerea dumneavoastră în acest paragraf.

Informații

about us termeni si conditii politica de confidentialitate

Contact

invita prieteni contact administrator opinia ta raportează eroare

Copyright © 2010 - 2012 
Romania Tourist Info

Regiuni Turistice

transilvania moldova muntenia banat crișana bucovina oltenia dobrogea marea neagră delta dunării dunărea bucurești maramureș

Categorii
Obiective Turistice

orașe muzee case memoriale cetăți / castele mănăstiri / biserici turism rural drumeție munți peșteri lacuri râuri pescuit parcuri naționale rezervații naturale

Utile

Hartă Rutieră

Colaboratori

Agata

 

Referinte

Romania Tourist Info pe Facebook Romania Tourist Info pe Twitter RSS feed
PageRank Checking Icon

Parteneri

Societatea Carpatină Ardeleană Harta Rutiera a Romaniei toți partenerii