Turism Romania
blank

Obiective Turistice

Cazare Hartă Imagini Jurnal Turistic Comunitate

Ghețarul de sub Zgurăști

Mulțumim colaboratorilor: Alyssa

(4 voturi)

Informații
Generale

Galerie
Foto
Hartă
Turistică
Cazare
în Apropiere
Păreri și Sfaturi
Pentru Turiști
Agrement

Sanatate, Drumetie, Natura, Pesteri, Orase, Muzee

Informații Geografice

Cea mai apropiata localitate
Alba

Județ
Nespecificat

Zona Turistică
Transilvania

Coordonate Geografice
46.28(Lat.), 22.58(Lon.)

Accesibilitate

Specifică o localitate de pornire și afișează harta rutieră spre Alba.

( hartă rutieră )

De aici, obiectivul turistic este accessibil
pe jos, drumeție

Descriere

Ghetarul de sub Zgurasti cunoscuta si ca Pestera-aven Pestera-aven este golul subteran care incepe cu o galerie verticala ca apoi sa se dezvolte cu precadere pe orizontala Ghetarul de sub Zgurasti adaposteste ce mai mare lac subteran din Romania. *Localizare Pestera se afla in comuna Garda de Sus, judetul Alba, in Muntii Bihorului pe versantul abrupt ce coboara din Dealul Mununa spre Valea Ordancusii, la altitudinea de 921 m. Se ajunge la ea fie urcand din Valea Ordancusii pe versantul drept o poteca abia vizibila ce incepe aval de Pestera Poarta lui Ionele, fie coborand din Dealul Mununii, din marcajul cruce rosie care duce din comuna Garda de Sus la Cabana Scarisoara. Pestera este localizata la *Istoric, explorare si descrierea pesterii Prima mentiune a pesterii a fost facuta de R. Jeannel si Emil Racovita (1929), care dau o descriere, o schita de harta si prezinta diferite fenomene hidrologice, biologice si meteorologice. Ei denumesc pestera „Ghetarul de la Zgurasti". Portiunea explorata arata astfel:
In versantul abrupt al Vaii Ordancusa, pe o portiune limitata se formeaza o platforma care este perforata de deschiderea unui aven cu diametru de 40 m. In peretele lui nordic (cel dinspre versant) se deschide o dubla arcada: la dreapta (est) un mare portal de 20 m latime si 30 m inaltime, iar la stanga (vest) un portal mai mic, de 10 m latime si 3—4 m inaltime. Deasupra acestor deschideri peretele avenului mai are pana la buza circa 50 m inaltime.
In aven se coboara fara dificultate cei 30 m prin coltul de sud-vest si se ajunge pe marele grohotis care se prelinge pe sub cele doua portaluri. La jumatatea acestei pante in peretele din dreapta pe langa care coboram se deschid doua mici guri de galerii. Cea inferiora se inchide la cativa zeci de metri dar cea superioara mai complicata se termina in abruptul muntelui, formand cea de-a II-a intrare a pesterii.
Dupa portal se mai coboara 30 m si se ajunge intr-o vasta sala, impresionanta prin dimensiuni, luminata din belsug de lumina ce se revarsa prin marele portal. Sala, alungita est-vest, are 120 m lungime, 60 m latime, 50 m inaltime si fundul plat, constituit din argila, pe care se dezvolta o bogata vegetatie de muschi. De peretele opus intrarii este lipit un grohotis ce se intinde pe o mare lungime si care ajunge la o inaltime de circa 25 m fata de fundul salii. De jur imprejurul salii diverse nivele de argila indica inaltimea pana la care se ridica apa, nivelul maxim fiind la circa 25 m, cand intreaga sala este inundata si transformata in lac.
Din Sala Mare se pornesc patru galerii la diferite nivele. In extrema stanga gasim "Galeria U" ca o nisa descendenta de 4 m ce incepe la nivelul salii cu o deschidere de 50 cm. Ea se inalta apoi la 2 m diametru, terminandu-se cu un puternic colmataj de argila.
Urmeaza spre dreapata "Galeria V" care dupa cativa zeci de metri debusaza in Sala de sub Poarta. In partea opusa sala urca ca apoi sa cada intr-o saritoare de 2 m terminandu-se in Sala Sifonului.
Urmatoarea galerie "Galeria H" e ceva mai sus si paralela cu "V" dar stramta si joasa. Aici a fost montata o poarta metalica, Poarta Egoistilor. Galeria se termina in tavanul Salii de sub Poarta de care o leaga doua puturi.
Ultima, "Galeria Y" incepe cativa metri mai la dreapta, este neinteresanta si se termina dupa 40 m.
Atat era cunoscut de la E.Racovita si R.Jeannel. In 1976 la gura avenului isi face aparitia Liviu Valenasde la "Z" Oradea, cel mai "productiv" speolog al perioadei de glorie a speologiei romane 1975-1990, descoperitor al catorva sute de pesteri cu peste 100 km de galerii. Si nu venea singur, ci insotit de un alt "greu" Gabi Halasi, bun explorator, cartograf dar mai ales scufundator (urma sa plece dintre noi cativa ani mai tarziu la Izbucul Tauz din cauza unei defectiuni la aparatul de scufundare). Ei exploreaza si recarteaza partea cunoscuta a pesterii si profitand de nivelul scazut al sifonului de la capatul Galeriei "V" il depasesc si descopera o galerie de 35 de metri dar declara pestera terminata.
Aceasta concluzie a fost infirmata in acelasi an de urmatoarea echipa de "grei" sosita in zona: Viorel Ludusan si Eugen Cindrea, de la Polaris Blaj. Dupa ce au "maturat" intreaga vale oarba Vale in regiune carstic pe care apa a parasit-o coborand in subteran acum plina de doline si trepte antitecticede la Iapa la Mununa in cautarea retelei subterane pe care o banuiau, ajung si la Zgurasti, ultima posibilitate de intrare in reteaua subterana. Nu isi puneau mari sperante caci trecuse pe acolo Valenas care nu lasa in urma ceva de descoperit.
Si totusi, Cindrea, insotit de o echipa de speologi cehi isi incearca norocul la sifonul final si reusesc sa-l treaca. Nu se opresc insa ca cei dinaintea lor si forteaza un horn. Printr-o catarare dificila, dupa 8 m se patrunde intr-o galerie care promite continuare. In Sala de Mese, galeria se bifurca. Echipa se divide si sunt explorate Galeria JP care se inchide dupa 400 m si Galeria Cehilor care se termina pe malul unui mare lac, Minunea Mununii, al carui mal opus nu se putea vedea. Aici se termina tura de explorare. In urmatoarele intrari, Viorel Ludusan si Eugen Cindrea, sustinuti de Clubul de Speologie Polaris, continua explorarea amanuntita a pesterii si cartarea ei.
Primul lucru pe care il fac e sa coboare nivelul sifonului. Reusesc sa sparga barajul de calcar ce limiteaza sifonul in aval. Dar asta modifica putin cursul paraului si in loc s�� se piarda in fisurile din nordul micii sali ca pana acuma, el isi face un nou curs, si dupa ce taie sala in doua se pierde sub peretele opus. Aceasta schimbare putea produce o catastrofa. La intoarcerea din explorare, Galeria "V" era complet inundata si asa a ramas de atunci. Speologii si-au amintit de Galeria "H" care se termina deasupra salii in care erau prizonieri. O catarare curajoasa pe un traseu ocolit ii scoate la lumina.
Sa revenim la explorare. Se trece sifonul, sau ce a mai ramas din el si se catara in Galeria Cehilor. Zona e foarte frumos impodobita cu coralite" Formatiuni asemanatoare coralilor, clusterite Formatiuni asemanatoare strugurilor precum si clasicele stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, cristale si draperii.
Ludusan trece cu o barca de cauciuc lacul dar continuarea posibila e la 15 m inaltime pe o verticala plina de namol. Direct din barca, fara asigurare reuseste sa invinga verticala ce de atunci a ramas echipata permanent cu coarda. De aici, cu lumini de pe ambele maluri, lacul se vede in toata maretia lui. E lung de 80 m si limpede. Pe fundul lui la 12 m se vad stalacmite inundate iar din tavan plonjeaza stalctite imense ce sparg oglinda. E cel mai mare lac subteran din tara. Din acest balcon Ludusan descopera o galerie cu directia generala nord, continuarea pesterii.
Expeditia urmatoare se reia din acest punct. Se descopera Sala Lacului cu Nuferi, cu podeaua acoperita de gururiGururile sau bazinele de planseu sunt unele din cele mai frecvente tipuri de speleoteme. Numele este o preluare din limba franceza (gour). Gururile se prezinta ca bazine ce au o latura proptita de panta si celelalte laturi sub forma unui baraj arcuit convex. Gururile au o forma alungita, semi-ovala sau semicirculara. Comparatia cu un baraj nu este numai morfologica ci si functionala caci in spatele lui este adunata, apa, ba mai mult chiar, ea explica insasi geneza unei astfel de forme pline cu cristale. La baza peretelui salii, un put negru si adanc este sondat cu o piatra. Se aude zgomot de apa (Lacul Necunoscut) asa ca atentia se indreapta spre tavan. In partea nordica s-ar vedea ceva, dar tentativele de catarare sunt ratate. Cindrea intuieste un traseu pe peretele sudic, face o traversare delicata si ajunge in balconul ravnit. Pasajul va purta numele invingatorului si va ramane echipat. Se coboara o panta accentuata pana la Perle si actiunea se opreste pe buza unei prapastii adanci cu peretii plini de stalacmite si namol. In fundul prapastiei denumita ulterior Baile de Namol, se zareste un lac.
Explorarea se reia, si Viorel Ludusan coboara la lac, catara peretele opus de unde intrezareste continuarea, dar nu acolo, ci pe peretele din spatele lui. Incearca sa revina dar aproape de tavan, planseul de namol aluneca ca o avala��a cu catarator cu tot. Roru se prabuseste in gol. Jos il asteapta un lac rece cu peretii verticali si inamoliti. Intre el si Cindrea exista legata o cordelina cu care, acesta din urma, cu miscari rapide blocheaza caderea.
Totul se termina cu bine dar expeditia urmatoare e temeinic pregatita cu materiale de calitate si legatura telefonica intre echipa de varf si tabara de baza din abriulExcavatie facuta de apa la baza unui perete de calcar ce ia forma unei incaperi acoperite. Pestera Corobana lui Gartau. Lacul de la Baile de Namol este trecut printr-o traversare directa si se descopera sala Lacul cu Arcada, depasit si el printr-o traversare pe peretele din dreapta.
Dupa trecerea unui prag se ajunge pe malul Lacului Lung care va fi trecut cu barca. In capatul opus se catara un perete de 25 m. Urmeaza un coridor in panta plin cu gururi si scurgeri parietale de montmilch Montmilchul este o substanta complex�� ce contine cristale microscopice de carbonati de calciu si 35-75% apa. Din partea solida, 90% reprezinta calcitul, restul fiind alti carbonati de calciu mai rar cum ar fi lublinit, hidromagnezit, huntit, la care se adauga ceva argila si materie organica. Studiile chimice detaliate au evidentiat in jur de 16 substante ce intra in compozitia montmilchului, dar geneza acestei substante ramane inca necunoscuta. Unii autori cred ca montmilchul se formeaza direct, prin precipitare, altii cred ca este un produs de dezintegrare, de alterare a calcitului. Alte ipoteze prezinta ideea ca bacteriile joaca un rol important in formarea montmilchului. care da acces printr-o saritoare de 8 m in Sala Catrastrofei. Sala de 30 m diametru are podeaua in panta accentuata. In partea de jos sala continua cu un put adanc de 30 m, in trepte care se termina in Lacul Styx, explorat superficial. In partea superioara trecerea e blocata de o padure de coloane. Aici s-au oprit explorarile Clubului Polaris desfasurate intre 1987-1989. Toate descoperirle au fost cartate.
Dupa 1990 ia fiinta in Garda de Sus Clubul Sfinx care recarteaza (???) pestera, instaleaza o poarta (???) si sparg coloanele din capatul Salii Catastrofei fara descoperiri notabile.
Pestera este unul din marile goluri subterane ale tarii, depaseste 5 km lungime, are 4 mari lacuri subterane, galerii si formatiuni extraordinare. Potentialul locului este insa foarte mare. Lungimea retelei e apreciata de Viorel Ludusan la cel putin 100 km de galerii. O reala provocare pentru speologii romani. Si nu numai. *Particularitati In aceasta pestera a fost semnalat de catre R. Jeannel si E. G. Racovita (1929) un interesant fenomen meteorologic, formarea cetii in cadrul fasciculului de raze luminoase care patrund pe gura pesterii la ora pranzului. Autorii presupun ca este vorba de un proces de condensare a apei in jurul ionilor in formare, adica de un proces analog celui din camerele Wilson. Un alt element interesant il constituie prezenta muschilor de pe podeaua salii. Este vorba de Thamnium alopecurum L. si Oxyrrhynchium praelongum (Hedw.), forme ce cresc sub apa si care indica ca atare nivelul de crestere maxima a lacului. *Fauna Faunistic pestera este putin studiata. Sunt prezente multe elemente trogloxene (moluste, coleoptere), dar in partile intunecate ale culoarelor abunda Pholeuon proserpinae glaciale. *Conditii de vizitare Este o pestera foarte dificila. Se recomanda numai echipelor de speologi foarte versati. Echipament necesar: costume impermeabile, cisme de cauciuc, multiple surse de lumina, coarda, blocatoare, coboratoare, barci de cauciuc.

Obiective Turistice pe o rază de 50 Km

Cazare pe o rază de 50 Km

Unitate Turistică Exemplu

sloganul dumneavoastră aici

Clasificare:

Localizare: Poiana Mărului

Aprecieri: 

Pentru ca fiecare vizitator să-și formeze o impresie despre unitatea dunmneavoastră este bine să definiți o foarte scurtă prezentare ce va apărea în majoritatea paginilor principale respectiv în motoarele de căutare. Astfel indiferent pe ce pagină a mini site-ului dumneavoastră sosește clientul, va avea acces la o scură prezentare. Încercați să cuprindeți tot ce este mai important, mai captivant despre afacerea dumneavoastră în acest paragraf.

Informații

about us termeni si conditii politica de confidentialitate

Contact

invita prieteni contact administrator opinia ta raportează eroare

Copyright © 2010 - 2016 
Romania Tourist Info

Regiuni Turistice

transilvania moldova muntenia banat crișana bucovina oltenia dobrogea marea neagră delta dunării dunărea bucurești maramureș

Categorii
Obiective Turistice

orașe muzee case memoriale cetăți / castele mănăstiri / biserici turism rural drumeție munți peșteri lacuri râuri pescuit parcuri naționale rezervații naturale

Utile

Hartă Rutieră

Colaboratori

Alyssa

 

Referinte

Romania Tourist Info pe Facebook Romania Tourist Info pe Twitter RSS feed
PageRank Checking Icon

Parteneri

Societatea Carpatină Ardeleană Harta Rutiera a Romaniei toți partenerii