Turism Romania
blank

Obiective Turistice

Cazare Hartă Imagini Jurnal Turistic Comunitate

Drobeta-Turnu Severin, Mehedinți

Mulțumim colaboratorilor: Ana

Informații
Generale

Galerie
Foto
Hartă
Turistică
Cazare
în Apropiere
Păreri și Sfaturi
Pentru Turiști
Agrement

Informații Geografice

Localitate
Drobeta-Turnu Severin

Județ
Mehedinți

Zona Turistică
Nespecificat

Coordonate Geografice
44.6356530(Lat.), 22.6601790(Lon.)

Accesibilitate

Specifică o localitate de pornire și afișează harta rutieră spre Drobeta-Turnu Severin, Mehedinți.

( hartă rutieră )

Obiectivul turistic se afla
în oraș mic/sat ușor accesibil (autobuz, tren, etc.)

Descriere

Drobeta-Turnu Severin, pana in 1972 Turnu Severin, este un port la Dunare, resedinta judetului Mehedinti. *Istoric castrului roman]]
Cercetǎrile arheologice realizate de specialisti in istorie de la Universitatea Edinburgh si de la Institutul de Arheologie "Vasile Parvan" din Bucuresti au descoperit, in situl arheologic de la Schela Cladovei (cartier al Severinului actual), urme umane din perioada Paleoliticului. Inventarul arheologic scos la iveala indica inceputul vietii omului primitiv, al trecerii acestuia de la stadiul de culegator, pescar si vanator la o civilizatie sedentarizata moderna. Au fost descoperite peste 65 de morminte datand din perioada 7300 - 6300 (i.C). O alta descoperire importanta a fost cea a unui Homo Sapiens in varsta de 8000 de ani (i.C). Primele sapaturi pe santierul arheologic de la Schela Cladovei au fost efectuate de istoricul Vasile Boroneant, incepand cu anul 1960. Au fost descoperite, de-a lungul timpului, peste 65 de morminte datand din perioada 7300 - 6300 i.Ch. Datarea cu carbon radioactiv a probelor arheologice confirma vechimea aproximativa de circa 8000 de ani. Ulterior, pe locul Severinului de astazi s-a aflat in antichitate castrul roman Drobeta. Facand parte din limesul roman dunarean, distrugerea castrului de la Drobeta a survenit in prima jumatate a sec. al V-lea, in contextul invaziilor barbare si prabusirii Imperiului Roman de Apus.Locul pentru a construi Podul lui Traian a fost ales de Apolodor din Damasc in avalul Severinului de astazi deoarece apele Dunarii se calmau dupa iesirea din defileul Cazanelor (Portile de Fier) iar fundul albiei fluviului era suficient de incarcat cu pietre si stanci purtate din trecatoarea dintre Carpati si Balcani, un fundament extrem de stabil pentru sustinerea constructiei. Podul masura 1135 de metri lungime, legand castrul Pontes de pe malul sudic (Serbia de azi) de castrul Drobeta, pe malul nordic. Aceasta din urma devenise posesiune romana dupa primul razboi dacic (101-102 d.C). Conform scrierii lui Dio Cassius (LXVIII, 13,1) podul avea aproximativ 18 metri in inaltime si 12 in latime, cat sa permita trecerea, ca pe uscat, a unei legiuni cavaliere in mars. La cele doua capete ale Podului, sudic (Pontes) si nordic (Drobeta), au fost construite arcuri de triumf, porti monumentale, expresie a maretiei si puterii romane imperiale. O alta descriere a constructiei podului a fost facuta de Procopius din Cezareea in lucrarea De aedificis (IV, 6). Pentru a putea pune bazele pilastrilor romanii au deviat partial cursul Dunarii folosind albia unui afluent sudic care poate fi vazut inca si azi, in Serbia, la est de orasul Cladova. Astfel primii 10-12 piloni au fost ridicati pe uscat. Pentru constructia celorlalti s-au folosit cofraje din barne de stejar cimentate si sisteme de pompe. Apolodor din Damasc a folosit baza a 20 de stalpi din piatra, aflati la o distanta de circa 50 de metri unul de altul, acestia fiind legati prin arcade arcuite impetuos din lemn din stejar. Picioarele din apele fluviului erau formate tot din blocuri din piatra cioplite, ascutite in amonte si in aval, in forma de carouri, pentru a facilita trecerea curentului puternic al apelor Dunarii.
Dio Cassius considera ca Imparatul Hadrianus (117-138) este responsabil de distrugerea partiala a podului pentru a proteja sudul Dunarii de invazia triburilor roxolane si lazighe. Distrugerea totala a podului este insa legata de parasirea definitiva a Daciei (271 d.C), chiar daca castrul propriu-zis nu este abandonat de legiunile romane pentru inca 300 de ani.
In timpul Renasterii, cand interesul pentru operele de geniu ale Antichitatii erau o pasiune in Occident, regele Francisc I al Frantei, a cerut permisiunea Sultanului Soliman Magnificul (care va distruge Cetatea Severinului) sa-i permita demolarea unui pilon al podului pentru a afla secretul compozitiei cimentului folosit.
Ruinele podului au fost studiate amanuntit in perioada moderna in 1689 de catre ofiterul de geniu austriac Luigi Ferdinando, conte de Marsigli, care, tinand seama de expansiunea Imperiului Habsburgic, dorea (fara sa reuseasca) construirea unui alt pod alaturi de ramasitele podului lui Traian.Sunt cele mai complicate instalatii termale din Dacia Inferioara. Astazi, se pastreaza mai putin de jumatate din ruinele termelor. Se pare ca au fost utilizate atat de soldatii ce stationau in Castrul Drobeta, cat si de populatia civila. Au fost construite de soldati ai Leg. V Macedonica o data cu castrul, iar la inceputul secolului al III-lea au fost refacute si „modernizate” de un detasament al Cohortei I Sagittariorum, condus de Aurelius Mercurius, magister in Figlinis (maistru caramidar). Pe langa dotarile obisnuite ale unor terme, cum ar fi camera de foc (PRAEFURNIUM), camera de aburi (LACONICUM), sala de baie (CALDARIUM), camera de apa rece (FRIGIDARIUM) si altele, in partea de nord se gaseau sali de lectura si un spatiu pentru exercitii si intreceri sportive, PALESTRA.La 5 Noiembrie 2010, alaturi de castru, au fost descoperite ruinele amfiteatrului roman. Amfiteatrul este sculptat pe Columna lui Traian. Arheologii il cautau de mai bine de 100 de ani. Specialistii inclinau chiar sa considere amfiteatrul Drobetei o fantezie a celebrului arhitect Apolodor din Damasc. Amfiteatrul, de forma ovala, are o deschidere de 36 de metri, insa sapaturile nefiind inca terminate, deocamdata nu poate spune cu certitudine dimensiunile reale. Este posibil ca acest amfiteatru sa fie unul dintre cele mai mari de pe teritoriul Daciei, la ora actuala existand doar trei pe teritoriul Romaniei.
==
Castrul Drobeta este primul centru urban ca importanta militara, economica si religioasa din regiunea Olteniei si Banatului, si al treilea centru urban din Dacia, dupa Sarmizegetusa si Apullum. In anul 126 d.C, sub stapanirea Imparatului Adrian (117-138 d.C), Castrul Drobetei (14.000 de locuitori, este ridicat la rangul de Municipiu (Municipium Publium Aelium Hadrianum Drobetense), iar mai tarziu, sub Imparatul Septimius Severus (193-211 d.C), in anul 193 d.C., este ridicat la rangul de Colonie. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Colonia Drobetei era intinsa pe o suprafata de 60 de hectare si avea o populatie de aproximativ 40.000 de locuitori. Imparatii romani, chiar si in timpul abandonarii Daciei, au continuat sa refaca si sa intretina unele cetati importante de la nord de Dunare, precum Drobeta.
In Templul principal din Drobeta, la inceputul celui de-al doilea razboi dacic (105 - 106 d.C) este mentionata libatia (jertfa) celebrata de Imparatul Traian, o jertfa care inca astazi, istoricii, nu pot preciza sigur scopul religios: consacrarea podului construit peste Dunare, multumire pentru respingerea unui atac dacic impotriva castrului, o binecuvantare pentru familia imperiala, fie o jertfa in onoarea zeitei Virtutii si a Onoarei. Libatia (jertfa) implica sacrificarea a trei animale masculine, un porc, un berbec si un taur care erau purtati in procesiune sacra in locul unde credinciosii vroiau sa fie purificati. (Cato, R.R. 141 ; Varro, R.R. II, 1, 10 ; Liv. I, 44 ; Tac. Ann. VI, 37 ; Hist. IV, 53).
Inainte de retragerea autoritatii civile romane din Dacia (271 d.C.), crestinismul, avand adepti raspanditi in toate coloniile imperiului roman, era inca o religie minoritara. Templele castrului Drobetei sunt citate in perioada Imparatului Gordian al III-lea (238-244 d.C.) ca unele dintre putinele locuri unde in Dacia se practica, printre soldatii legionari romani, misterele cultului (cu dedicatie militara) a lui Jupiter Dolichetianul (la origine un zeu oriental, inclus in Panteonul roman, adorat pe teritoriul Siriei de astazi ca zeul suprem Baal al Cerului si al Furtunei [I(ovi) O (ptimo) M (aximo) S(abazio) ]). Legat de cultul particular roman al lui Jupiter (Baal) Dolichetianul la Drobeta, este citata Cohorta a III-a Campestris, pe care cercetatori francezi o asociaza miticei Cohorte a "III-a Dacice", prezenta in Castru in anul 179 d.C.¹
La mijlocul sec. al III-lea, in perioada domniei imparatului Filip "Arabul" sau Gallienus, sunt reconstruiete termele si castrul, care suferisera distrugeri in urma invaziei carpice in anii 245-247. Datorita schimbarii tacticilor militare, sunt operate schimbari de aparare si de arhitectura la turnurile principale ale Drobetei, adica porti si spatiu intraportal diferite de anii anteriori. Interiorul castrului antic al Drobetei, este inlocuit cu edificii care, o datata cu preodomininanta religiei crestine, reproduc forma unui edificiu basilical grec, cu trei nave. Cele 78 de camere ale Castrului erau distribuite astfel: 42 in praetentura si 36 in raetentura fiind utilizate pentru gazduirea celor doua unitati mentionate de Notitia Dignitatum (XLII,16; XLII,24), cuneus equitum Dalmatarum Divitensium si respectiv
Ruinele actuale pastreaza forma de cruce pe care a capatat-o organizarea spatiului intern in urma retragerii din timpul lui Constantin cel Mare (306-337). Ultima refacere a castrului dateaza din timpul imparatului Iustinian I. Imparatul Iustinian (527-565) a refacut partial castrul, Drobeta cunoscand in timpul acestuia ultima perioada infloritoare a istoriei sale antice. Sub Imparatul Iustinan, Castrul Drobetei a fost denumit vremelnic cu numele de "Theodora" (dupa numele sotiei lui).
Distrugerea Castrului antic de la Drobeta a survenit, aproximativ, in prima jumatate a sec. al V-lea si trebuie pusa pe seama hunilor, ocazie cu care denumirea Drobeta a fost abandonata. Monedele majoritare descoperite in urma sapaturilor arheologice, atesta ca in momentul distrugerii Castrului antic, sunt datate in timpul imparatului Arcadius. In ciuda acestui fapt, ulterior o noua refacere a Drobetei are loc in perioada Imparatului Anastasius - Iustinian;Cetatea Severinului a fost zidita de Regatul Maghiar ca centru strategic militar constituit impotriva Taratului Bulgar de Vidin, in vecinatatea ruinelor castrului roman al Drobetei.Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Romanesti si a vietii religioase a Romanilor, vol. I-iu, Valenii de Munte 1908, 16. Biserica latinǎ din incinta cetǎtii medievale a fost pusa sub patronajul sfantului Severin de Noricum, de la care, se pare, provine numele asezarii. Cetatea Severinului, cladita de regele maghiar Ladislau I (1040-1095) ca fortareata impotriva pecenegilor si cumanilor prezenti in regiune, va fi pricina unor revendicari permanente si a unui sir de razboaie frecvente intre coroana maghiara, bulgari si voievozii din Muntenia, incepand cu Litovoi, Barbat, si Basarab I. Intr-o prima perioada, cetatea Severinului este un obiectiv de disputa politica, economica si religioasǎ intre principi crestini. Ulterior, atat pentru Tara Romanesca cat si pentru Coroana Maghiara, cetatea Severinului devine un bastion de aparare impotriva expansiunii Imperiului Otoman. Cetatea medievala a Severinului, in perioada maxima a zidirii sale, numara sase turnuri de aparare fiind inconjurata cu doua valuri concentrice de piatra si un sant adanc de apa. Responsabilii apararii Cetatii Severinului vor purta numele de Bani de Severin. In anul 1383 este atestat primul episcop latin, Gregorius, intitulat "episcop de Severin si al partilor de dincoace de munti".<ref name=autogenerated1>Iorga, op. cit., pag. 38.Prin convertirea lui Ionita Caloian (1197-1207) la Biserica Latina si prin infiintarea Imperiului latin de Constantinopol dupa cucerirea partii europene a Imperiului Bizantin de cruciati in 1204, mai toata Peninsula balcanica impreuna cu regiunea Munteniei erau sub influenta politica si spirituala papala. Pe cand in mai tot sud-estul Europei Biserica Latina parea sa-si fi intemeiat o dominatie durabila, in 1232 Ioan Asan al II-lea (1218-1241), intorcandu-se la Biserica Greaca din motive politice, schimba situatia si implicit destinele Cetatii Severinului. Urmare a acestui fapt, nu numai Bulgaria si Valahia fusesera pierdute de Roma, dar reconvertirea politica si confesionala a lui loan Asan al II-lea ameninta depotriva stabilitatea Imperiului Latin de Constantinopol si implicit autoritatea Regatului Maghiar in regiunea Severinului. Rivalitatea cu Imperiul Latin de Constantinopol pe de o parte si cu regii Ungariei, Andrei al II-lea (1205–1235) si Bela al IV-lea, pe de alta parte, l-a determinat pe Ioan Asan al II-lea sa incheie, in anul 1235, o alianta cu despotul de Niceea, condus de Ioan III Duca Vatates, impotriva Latinilor din Constantinopol si implicit impotriva autoritatii pontificale dela Roma. Despartirea Taratului Valaho-Bulgar de Biserica Latina a insemnat o lovitura data autoritatii spirituale a Romei in regiune. Cum in rasarit Gingis Han invinsese deja cumanii si rusii de pe Volga in 1223, ajungand cu ostenii sai pana la Nistru, cumanii din Moldova au cerut ajutor Regatului Maghiar care, prin medierea Episcopiei de Esztergom, ii vor converti la crestinism, creandu-le, in 1227, episcopiile latine dela Siret si Milcov. Ioan Asan al II-lea, schimbandu-si intre timp, confesiunea in ortodoxie, declara cumanii aderenti la Biserica Latina ca schismatici. Adeziunea lor la confesiunea Coroanei maghiare (Biserica Latina), a fost interpretata ca o declaratie de razboi cu atat mai mult cu cat, in 1230, ungurii (Catolici) au atacat cetatea Vidinului, fara nici un succes. In acest context, incercand sa rupa alianta dintre cumanii ( catolici) din regiunea Olteniei si taratul valaho-bulgar al Asanestilor (ortodox), regele Andrei al II-lea creeaza un cap de pod, transformand in anul 1233 fortareata Severinului (cladita de Ladislau I) in Cetate. Astfel ia nastere Banatul de Severin, ca Marca de granita, sistem defensiv si in acelasi timp ofensiv, organizat inca din 1228, regiune infiintata la hotarele Imperiului romano-bulgar pentru paza granitei Regatului Maghiar si restabilirea influentei Bisericii Latine in regiune.Banatul severinului, Banatus Zewriniensis, "Terra Zeurino" sau "Tara Severinului", cuprindea Carasul cu o fasie din Ardeal, tara Hategului, tinutul Amlasului si o parte limitrofa din Oltenia (Mehedinti, o parte din Gorj si din Valcea, intinzandu-se pe ambele laturi ale muntilor) de la Dunare pana la Olt. Primul Ban de Severin, Luca, este mentionat in 1233, in timpul regelui Andrei al II-lea al Ungariei (1205–1235). Anul 1233 – in rezonanta cu anul 1833 cand noul oras modern a fost inregistrat – poate fi considerat ca data de nastere oficiala a cetatii. Dupa Luca se cunoaste numele altui ban maghiar de Severin, Stefan. Numit de Regele Bela al IV-lea (1235–1270), functia sa va fi preluata de Ioan. Ca urmare a organizarii teritoriale in banie si cum noua cetate a Severinului conform unui document pontifical din 1234 atrage intr-un scurt timp in regiune un numar considerabil de cumani, valahi, maghiari si saxoni deopotriva, si implicit, un amestec confesional grec si latin, pentru prima oara, Bela al IV solicita Papei Grigorie al IX-lea in 1238 infiintarea unei Episcopii latine a Severinului care insa va fi instituita abia in 1382. In anul 1238 Papa Grigorie al IX-lea il excomunica pe Ioan Asan al II-lea si il cheama pe regele Ungariei sa intreprinda o expeditie cruciata impotriva «schismaticului» Asan, iar tara ce o va cuceri de la el sa fie unita cu Regatul Maghiar.
Anul 1241 este un an teribil pentru Severin din cauza invaziei tatarilor care pana in 1242 incendiaza si despopuleaza regiunea. Reorganizand zona distrusa de pustiirea mongola, Bela al IV-lea incredinteaza regiunea Severinului guvernarii lui Litovoi. Anul 1247 aduce deopotriva recunoasterea importantei rolului militar si economic al populatiei valahe din regiune. Inaintea cumanilor, valahii severineni sunt inregistrati in arhivele Coroanei maghiare ai anilor 1256, 1262, si 1293, ca principalii contribuabili in constituirea zonei de aparare dunarene. Tot in 1247, printr-o diploma, regele Bela al IV-lea ii aduce in regiune pe cavalerii ioaniti, dandu-le resedinta de misiune religioasa. Aceasta diploma din 1247 in care este numit Banul de Severin, este totodata si primul document in care regele Ungariei poarta titlul de rege al Bulgariei. Raportul dintre acest titlu si donatia facuta de Belà al IV-lea cavalerilor calugari ai Ordinului "Sf Ioan" de Ierusalim (din 1247 apoi reconfirmata de Papa Inocentiu al IV-lea in 1248), si infiintarea Banatului de Severin este in stransa legatura cu sirul de razboaie permanent pentru stapanirea Cetatii si a regiunii severinului. Conceput ca o Marca de granita a regatului maghiar, Banatul de Severin avea drept scop apararea, consolidarea si extinderea autoritatii coroanei maghiare la sud de Dunare. In timpul razboiului lui Bela al IV-lea cu Ottokar al II-lea al Boemiei din 1260, bulgarii sub conducerea tarului Constantin I Assan (1257-1277), si bizantinii condusi de Imparatul Mihail Paleologul (1259-1282), vor trece Dunarea si vor ocupa cetatea si Banatul de Severin pana cand magistrul Laurentiu, fiind numit Ban, recucereste cetatea si regiunea care sunt restituite Ungariei. Cavalerii ioaniti, a caror indatorire era sa apere regiunea si cetatea, se vede ca parasisera cetatea fie in timpul atacului bulgar, fie mai inainte. In 1268 Banul Alexandru, impreuna cu garnizoana Cetatii, participa la mai multe razboaie victorioase impotriva bulgarilor si bizantinilor.
Cetatea Severinului are o istorie particulara in raport cu alte cetati din spatiul carpatic. Rolul si importanta sa a fost preponderent militar, comertul aducator de bunastare fiind dificil din pricina pozitiei geografice si a faptului ca au stapanit-o intr-o succesiune permanenta, cand regii maghiari, cand voivozii din Muntenia. La fel era si cu cele trei biserici medievale existente care o data cu schimbarea stapanitorilor, isi schimbau inchinarea confesionala devenind Latine sau Ortodoxe in functie de momentul respectiv. In 1301 este pomenit Ban de Severin Teodor Voitici care impreuna cu fiul sau Ioan, profitand de stingerea dinastiei Arpadiene, cu ajutorul despotului de Vidin, Mihail Sisman, refuza autoritatea noului suveran Carol I de Anjou. Pana in 1330 Severinul ramane in stapanire munteana. Pentru Cetatea Severinului a murit Litovoi in 1272, cand refuza sa mai fie vasal Regelui Ladislau al IV-lea, zis "Cumanul". Basarab I pierde cetatea Severinului in septembrie 1330, recucerind-o din nou dupa victoria dela Posada in acelasi an. Este randul lui Vladislav Basarab (1364-1372) sa fie numit Ban de Severin pana cand refuzand sa mai fie vasal al regelui Ludovic I de Anjou (1342-1382), Cetatea Severinului trece din nou sub stapanire maghiara in 1365 cand Bulgaria, condusa de cumnatul lui Vladislav, Sracimir, este invinsa intr-un nou razboi in urma careia in anul 1365 este infiintat Banatul bulgaresc. Vladislav este intre timp iertat de Ludovic I de Anjou si in 1368 primeste din nou titlul de Ban al Cetatii Severinului. In timpul stapanirii muntene este infiintata vremelnic Mitropolia ortodoxa a Severinului, avand ca mitropolit pe Antim Critopolos (1370), mitropolie care in 1375, va fi mutata la Strehaia, ajungand in cele din urma la Ramnicul (Valcea) unde va fiinta cu numele de Episcopia Ramnicului si Noului Severin. In 1373, in timpul regelui Ludovic I, Severinul trece din nou in stapanirea coroanei maghiare. Intre 1376 si 1377 Severinul reintra in stapanire munteana pentru ca in 1378 Regatul maghiar sa fie din nou in posesia cetatii.Provincia mitropolitana de Kalocsa la inceputul sec. XX. Pe harta sunt marcate ca desfiintate episcopiile catolice de Arges si de Severin, foste sufragane ale Arhiepiscopiei de Kalocsa
Intre timp, in 1382, este infiintata Episcopia latina a Severinului care va dainui cu intreruperi pana in 1502. La fel ca si Episcopia Catolica a Argesului, Episcopia Catolica a Severinului a fost sufragana (aflata sub jurisdictia) Arhiepiscopiei de Kalocsa, ea insasi sub obedienta papala directa. (In Ungaria medievala de inceputuri erau doua arhidieceze istorice: Kalocsa si Esztergom – (in rivalitate). In Cetatea Severinului cele douǎ biserici (cea din ruinele castrului Drobetei si cea din cetatea medievala), si in plus, cea de a treia (in modesta capela cimitirului din acele timpuri) au slujit in activitate misionara a calugarilor dominicani, franciscani si ioaniti. Pana la fondarea politica a Valahiei a fost asadar Arhiepiscopia de Kalocsa cea care a dirijat activitatea misionara de increstinare din tinutul Severinului printre cumani si olteni, si la sud de Dunare spre bulgarii bogomili. Pana la stabilirea definitiva a confesiunii ortodoxe a domnilor munteni, in Banatul de Severin si intreaga regiune situata la Sud de Dunare, religia si activitatea misionara era dirijata in majoritate de la Roma (via Kalocsa), iar politica de la Esztergom (care nu era mereu in acord cu Roma). Misionarii franciscani erau prezen��i in regiune deja inaintea fondarii Cetatii Severinului, avand biserica in incinta ruinelor castrulul roman al Drobetei. La scurt timp li se vor alatura calugarii dominicani, biserica lor aflandu-se intre zidurile Cetatii. Episcopia latina a Severinului numara o lista de 12 episcopi:
# Gregorius (1382) OP ;
# Lucas Ioannis OFM (1390–1394);
# Franciscus OFM (1394–1398);
# Nicolaus Demetrios (1399);
# Iacobus de Cavallis (1412) ;
# Lucas (1431);
# Dionysius (?);
# Dominicus (1437);
# Benedictus (1439);
# Stephanus OSB (1447);
# Stephanus (1499);
# Gregorius Thakaro (1500–1502).
Primul Episcop catolic al Severinului, Grigore, este un calugar dominican (Ordinul fratilor predicatori - Ordo fratrum predicatorum - OP). Al doilea si al treilea episcop catolic severinean, Luca si respectiv, Francisc, apartin ordinului calugarilor franciscani (Ordo fratrum minorum - OFM). In evul mediu severinean, in regiunea Cetatii, erau doua biserici si o capel�� (toate trei latine la origine). Cimitirul, impreuna cu capela medievala a Severinului, sunt situate in ceea ce astazi a mai ramas din gradina Liceului "Traian" (situata intre Castrul roman Drobeta si Cetatea Severinului). Ruinele bisericii latine, devenita catedrala, se afla in incinta Cetatii Severinului iar urmele primei biserici latine sunt in gradina Muzeului "Portile de Fier", fiind prezentate drept "Ruinele Mitropoliei (ortodoxe a) Severinului", ruine care, de fapt, sunt la origine o biserica catolica franciscana, zidita initial in stil romanic si modificata ulterior in stil gotic.Mircea cel Batran a purtat si el titlul de Ban de Severin, iar in anul 1406, in fata pericolului otoman, incheie un tratat de alianta cu Sigismund I de Luxemburg (1387-1437) chiar in cetatea Severinului. In 1417 Sultanul Mohamed I, (1413-1421), ocupa Severinul luand prizonieri trei din fiii lui Mircea care se vede obligat sa ceara pace platind tribut. In noiembrie 1419 Sigismund recucereste cetatea cu ajutorul fiului lui Mircea, Mihail I (1418-1420). In 1408, Sigismund il numeste Ban de Severin pe renumitul Filippo Buondelmonti degli Scolari, cunoscut cu numele de Pipo di Ozora, cavaler ca si Vlad Tepes al Ordinului Dragonului. In 1427, Murad al II-lea cucereste si incendiaza cetatea. In 1429 Sigismund cere ajutorul Ordinului cavalerilor Teutoni. Sub conducerea lui Nicolae Radwitz, care este inobilat baron si numit Ban de Severin, cavalerii teutoni preiau apararea cetatii si a Banatului de Severin. In acest rastimp, toate cetatile incepand cu Severin, Orsova, Golubat si pana la Belgrad, sunt reantarite. In 1430-1431, alaturi de cavalerii teutoni, in cetatea Severinului sunt prezenti 200 de osteni si 40 arbaletieri. In 1432 este consemnata uciderea cavalerilor teutoni din cetate de catre turci condusi de Vlad Tepes. In 1436 cetatea reintra in posesiune maghiara sub apararea Banului Ladislau. Intre 1438–1439, sub stapanirea lui Albert I de Habsburg, (1438-1439), Severinul este aparat din nou de atacurile turcilor in persoana Banului Francisc Talloci (cavaler al Ordinului Dragonului). Din anul 1439 pana in 1445, Iancu de Hunedoara este numit Ban de Severin de catre regele Ladislau al VI-lea Iagelon (1439-1444). Intre 18 si 22 septembrie 1444, Severinul sprijina trecerea unei parti ale armatelor cruciate la sud de Dunare, in vederea atacarii Varnei.
In timpul domniei lui Ladislau al VII-lea (1444-1457) si a lui Matei Corvin (1458-1490), urmeaza o perioada in care printre Banii Cetatii Severinului sunt nobili maghiarizati si catolicizati de origina romana: Mihail de Cerna care a avut o continuitate de opt ani in functie, intre 1446 si 1454, fiind dublat in 1449 de varul sau Vasile de Cerna, iar intre 1452 si 1454 de un alt nobil roman banatean, Petru Danciu de Caransebes. La fel, Stefan si Mihail de Matnic in 1459 si respectiv 1467 vor contiuna sirul Banilor de Severin. Alti Bani severineni de origine romana sunt: Ladislau Ficior de Hateg si Gheorghe Mare, care pentru buna guvernare a Severinului este numit ulterior Ban de Belgrad. Cetatea Severinului este una dintre cetatile cheie ale sistemului defensiv dunarean impotriva turcilor. Titlul de "Ban", acordat neintrerupt pe parcursul a 300 de ani in istoria Severinului atator personaje importante din istoria europeeana, nu este o simpla titulatura onorifica ci subliniaza rolul militar si politic de exceptie in apararea granitelor dunarene. Pe langa autoritate, titlu de cavaler al Ordinului Dragonului, titlul de Ban de Severin a oferit si o serie de avantaje materiale, in primul rand prin sumele cu care demnitatea era remunerata. Din informatii datand din anii 1494-1495, se stie ca Banii Severinului Petru Vistier de Macicas si Iacob de Garliste au incasat 4000 de florini, o suma mai mica decat cea a Banului de Belgrad, dar mai mare decat cea a omologului de Sabat.
La inceputul anului 1492 Banul Filip, ajutat de fratele sau George ii invinge pe turci care incepusera sa invadaze Banatul de Severin. Amandoi vor pleca la Buda, unde avea loc adunarea generala regala, intrunita pentru a lua masuri de aparare impotriva turcilor. Banul Filip de Severin moare pe drum spre Buda, astfel ca fratele sau, George, prezinta in luna Aprilie a anului 1493, situatia grea in care se gasea Cetatea si Banatul Severinului. Sultanul Baiazid al II-lea (1481-1512) ordona pasei din Vidin sa asedieze si sa cucereasca cat mai grabnic cetatea Severinului, in anul urmator. Severinul este despresurat de Pavel Chinezu care elibereaza cetatea din mainile turcilor. In 1501 Banul Petru Macica�� ajutat de un alt viitor Ban de Severin, Iacob de Garlesti (Garliste) afland ca turcii se pregatesc sa atace Muntenia, trec Dunarea intr-o campanie militara victorioasa ce strabate zona Cladovei, Vidinului si Nicopolului. In 1506, Banul Iacob de Garliste participa cu garnizoana severineana la inabusirea rascoalei secuilor la Toplita Lutita. In anul 1519, Ludovic al II-lea Iagelon (1516-1526), prin mijlocirea Banului de Severin, Barnabas Belai, incheie un tratat de pace pentru trei ani cu sultanul Soliman I Magnificul (1494-1566) care, printre altele, se obliga sa nu mai atace Severinul, Timisoara si alte cetati de granita. Fara sa reuseasca, sub Soliman turcii asediaza din nou Cetatea Severinului in 1521, aceasta fiinde aparata de Banul Nicoale de Garliste.
Dupa moartea lui Matei Corvin, Ladislau al VIII-lea Iagelon (1490-1516) (un rege cu o autoritate slaba) si tanarul sau urmas Ludovic al II-lea, nu mai reusesc sa acorde aceeasi atentie cetatii Severinului precum predecesorii lor, deoarece Ungaria traverseaza o perioada de criza, nobilii maghiari, in lupte factionale, fiind mai interesati in cresterea autoritatii lor personale decat de respingerea pericolului otoman de pe Dunare. Data fiind responsabilitatea si riscurile mari, multi nobili refuza sa primeasca functia de Ban al Severinului, desi solda ajunsese la 6.000 de florini. In 1521 turcii cuceresc Belgradul. Orsova este pierduta in 1522. Acest context creeaza o situatie dificila pentru Cetatea Severinului. In lunile mai si iunie 1524, au loc mai multe atacuri otomane care esueaza. Dupa un asediu sistematic, inceput la jumatatea lunii septembrie, turcii, condusi de Soliman Magnificul si de Ali Beg (un sarb convertit la islam), cuceresc si distrug partial cetatea in luna octombrie. Cucerirea a fost posibila si din cauza garnizoanei extrem de reduse care apara cetatea. In 1526, din ordinul lui Soliman Magnificul, turcii incep distrugerea sistematica a Cetatii Severinului, pietrele de rezistenta din ziduri (ceea ce era cioplit si slefuit), fiind recuperate si folosite in constructia si intarirea altor cetati otomane la sud de Dunare. Vor ramane in picioare doar ramasitele catorva ziduri din incinta, urmele fundatiilor celor sase turnuri printre care si un perete de aprox. 12 m inaltime din Donjonul impunator al cetatii, un perete gros si inalt de la care intreaga structura ramasa va fi numita de localnici "Turnul lui Sever". Dupa cucerire si distrugere, Cetatea Severinului (cheia de intrare spre Europa centrala, cum era denumita in acele timpuri) va confirma importanta sa strategica, cand doi ani mai tarziu, tot pe Dunare, la Mohacs, in 1526 Ungaria va fi infranta si va fi transformata in pasalac turcesc.
Dupa distrugerea definitiva a Cetatii Severinului, partile oltene ale Banatului de Severin au ajuns sub stapanirea Banilor craioveni iar Banatul Severinului si-a delimitat hotarele intre Orsova si Faget.
=== Lista Banilor de Severin: 1233-1524 ===
Denumirea de "vacant" al autoritatii baniei de Severin, marcheaza stapanirea valaha a domnilor munteni.Legat de istoria Cetatii Severinului si de luptele de aparare purtate in Banatul Severinului si in regiunea Bulgariei si a Serbiei, este Ordinul Dragonului (in latina Societas Draconistrarum), un ordin cavaleresc cruciat sub obedienta religioasa, creat de imparatul Sigismund de Luxemburg in 1408 in principal pentru a proteja crestinatatea de amenintarea otomana. Printre membrii acestui ordin cavaleresc s-au numarat mai multi Bani ai Severinului si Vlad al II-lea Dracul (Vlad Tepes), innobilat in 1431 in Nurenberg de catre Sigismund de Luxemburg. La 12 decembrie 1408 este instituit in numele lui Iisus Cristos, Ordinul religios cavaleresc al Dragonului care numara in Primul cerc un numar fix de 24 de cavaleri. Sigismund de Luxemburg va fi Maestru magnificus, fiind la randul lui inconjurat de un numar de cinci cavaleri consilieri care vor purta gradul de Maresali. Al Doilea cerc, cel al Scutierilor cavalerilor din Primul cerc, nu are un numar fix de cavaleri. Intreaga suprafata geografica a regatului Ungariei va fi impartita simbolic si tactic in "cercuri" de aparare asemanatoare imaginii heraldice a Ordinului Dragonului, cetatea Severinului si banatul adiacent facand parte din primul cerc cruciat de aparare, adica cel mai expus atacurilor. Dintre Banii Severinului care au facut parte dintre Cavalerii Ordinului pot fi amintiti unii dintre cei mai buni generali ai regelui Sigismund: Nicolae Perenyi, Pipo de Ozora si Talloci Francisc.Dupa distrugerea Cetatii Severinului, dandu-i numele emblematic de doliu Cerneti ("cerniti") severinenii au fondat o alta asezare mai ferita de incursiunile turcesti la aproximativ 6 kilometri spre nord-est fata de vechea cetate arsa. Pana la reconstructia moderna a Severinului, Cernetiul, care pe la 1602 era o mosie a fratilor Buzesti, va fi capitala administrativa si comerciala a regiunii Mehedintiului, fiind folosita deopotriva de rusi si de austrieci. La Cerneti era Capitania si Vama. La 1824, cand izbucneste razboiul intre rusi si turci, Cernetiul este incendiat. Turcii fiind invinsi, prin pacea de la Adrianopol (1829), se pregateste si terenul fondarii noului Severin odata cu libertatea comertului si navigatiei pe Dunare. Fluviul devine o artera de circulatie de importanta europeana. Dupa stapanirea Olteniei (1718-1741), cand avusesera deja intentia sa zideasca pe acelasi loc al Severinului de astazi orasul "Carolina", austriecii erau din nou prezenti in zona inca din 1829 (Tratatul de la Adrianopol), construind deja in dreptul viitorului oras, portul, unde se afla si sediul renumitei Societati Austriece de Navigatie cu Aburi pe Dunare fondata in 1829 (Donaudampfschiffahrtsgesellschaft - DDSG)) si in 1850, Santierul naval necesar intretinerii vapoarelor confruntate cu strabaterea dificila a cataractelor si stancilor defileului Portilor de Fier.
Cu ocazia prezentei generalului Pavel Kiseleff in regiune, in primavara anului 1833, locuitorii Cernetiului i-au cerut stramutarea localitatii lor in „Campia Severinului”, zona ce corespunde orasului actual astfel incat 23 aprilie 1833 este data oficiala a intemeierii orasului Turnu-Severin, cand Domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica emite actul infiintarii orasului. Teritoriul pe care este asezat astazi orasul a fost o campie cu palcuri de stejari, din care s-a pastrat o suprafata mica, in nord, de numai 12 hectare, actuala padure Crihala. Prima cladire construita in noul oras Turnu Severin, apartinea colonelului Ion Solomon, fost comandant al ostirii lasata de Tudor Vladimirescu in Oltenia. Casa se afla pe „Ulita Dunarii” (azi Bd-ul. Carol I, unde astazi se afla Intreprinderea Electrocentrale "Portile de Fier"). A doua constructie a noului oras, a fost Carantina, pentru controlul sanitar de granita, (azi Casa Armatei), conceputa dupa planul arhitectului Feisser si terminata in 1839 de catre ing. Popovici, care in prezent este Clubul garnizoanei. Planul initial al orasului a fost gandit de arhitectul Xavier Villacrosse, fiind secundat de inginerul Moritz von Ott, prin grija domnitorului din acel moment Barbu Stirbei (1849–1856). Cum insa locuitorii Cernetului nu se prea grabeau sa se mute in noul oras, refuzand sa plateasca dreptul la stramutare, la 25 iunie 1836, se acorda strainilor permisiunea de a-si cumpara locuri si a se aseza in noua localitate. Dupa o perioada de „rivalitate” de la infiintarea noului oras Turnu-Severin, din 1833 si pana la 1855, Cernetiul agrar (a carui industrie se baza indeobste pe morarit, oierit si ateliere de tabacarie) decade definitiv. In anul 1841, capitala judetului se muta de la Cerneti la Turnu Severin. Cu acest prilej se muta Prefectura, Tribunalul si Politia. Industria moderna, instalatiile portuare, santierul naval dau avant la o dezvoltare economica in regiune fara precedent.
Un fapt concludent in ceea ce priveste politicile de protectie a monumentelor istorice, in anul 1836 banul Mihalache Ghica face propunerea de a strange intr-un singur loc toate artefactele arheologice ce vor fi gasite pe teritoriul orasului. Urmare a acestui demers, pana in primul razboi mondial vor incepe primele cercetari arheologice conduse de Prof. arheolog A.T. Laurian, cand se alcatuieste un plan cu zone protejate ale orasului (ce nu va fi respectat), va lua fiinta Societatea de Istorie si Arheologie ce avea ca scop „a face ceva in folosul comun, fiindca muzeul ce avem sa fiintam este declarat de la inceput a fi averea comunei Severin”.
Severinenii ramasi la Cerneti incep sa se mute in masa astfel incat orasul incepe sa se extinda dupa un nou plan spre est-sud-est. Cu acest nou aflux de populatie, alaturi de "Cartierul nemtesc", deja constituit in partea vestica a orasului apar alte doua noi cartiere: "Moara de foc" si "Tabacari", nume care oglindesc vechile indeletniciri ale celor stramutati de la Cerneti. Noua extindere urbanistica nu mai oglindeste rigoarea planului original, initiata de arhitectul Xavier Villacrose si de inginerul Moritz von Ott. Noua dezvoltare ameninta insasi conservarea ruinelor antice a Castrului roman. Datorita acestui fapt, in urma unei petitii adresate guvernului de locuitorii Severinului, in 1867 se reface planul urbanistic, orasul continuindu-si dezvoltarea pe axa est-nord-est. In 1841 Severinul devine capitala de judet, iar in 1851 municipiu. Langa ruinele Cetatii s-a amenajat intre 1842-1848 Grǎdina publica. In 1846 este terminata zidirea bisericii "Maioreasa". Cum Revolutia din 1848 a avut fruntasi din Mehedinti si un contingent de 1300 de oameni inrolati in armata generalului Magheru, intre anii 1848-1850 locuitorii Severinului trec prin momente dificile deoarece orasul este ocupat de trupe turcesti si apoi rusesti. In 1851, primul primar al noului oras este Parvu Vercescu. Tot in 1851, N. A. Niculescu, administratorul judetului Mehedinti, muta sediul Societati Austriece de Navigatie cu Aburi pe Dunare de la Schela-Cladovei la Severin. In 1857 se amenajeaza primele fant��ni publice, de unde sacagii aduceau, contra plata, apa necesara. Turnu-Severin este un oras cosmopolit, zidit in stil occidental, cu cladiri frumoase, firme, strazi pavate, parcuri si fantani.
Prima scoala publica din Turnu-Severin a fost deschisa la 6 septembrie 1851 functionand cu numai 2 clase. In 1859 s-a inaugurat localul acestei scoli iar in 1860 au luat fiinta clasele a III-a si a IV-a. In 1860, in Turnu-Severin existau 4 scoli: 3 particulare, de limba germana (doua de confesiune romano-catolica, una luterana) si una de stat. In 1858 santierul austriac de intretinere a navelor se extinde si incepe sa repare vapoare. Prima fabrica de bere s-a construit intre anii 1856-1858. Incepand cu 1859 Santierul de reparatii navale se transformǎ in Santier naval. Intre 1860 si 1861 se pune in functiune si o turnatorie. Tot in 1860 este desavarsita constructia liniei telegrafice ce leaga Severinul cu Bucuresti si Craiova. In 1861 are loc licitatia pentru iluminarea orasului cu 64 felinare cu petrol. La 3 iulie 1863 domnitorul Alexandru Ioan Cuza stabilea infiintarea a cincispresprezece Camere de Comert in Principatele Unite din care, ca o dovada a importantei noului oras, prima mentionata era cea de la Turnu-Severin. Penitenciarul este infiintat in anul 1864. Fiind un port industrial principal la Dunare, in conditiile libertatii comertului, Turnu-Severin a facilitat patrunderea capitalului austriac si occidental impulsionand schimbul de valori materiale necesare dezvoltarii economice a Romaniei moderne.
Cum deja portul cu santierul naval construit de austrieci atrasesera un numar insemnat de straini, in anul 1865 locuitorii romani ai Severinului erau pe locul doi abia ca numar dupa cei vorbitori de limba germana. Alaturi de austrieci si germani s-au stabilit deopotriva italieni, unguri, cehi, evrei, greci, sarbi si armeni. Odata cu spiritul nemtesc, de ordine si curatenie, germanii au adus si obiceiuri ce i-au influentat pe severineni autohtoni: ideile socialiste si petrecerile campenesti de 1 Mai, cu fanfara si ospete in padurea Crihalei (continuate pana azi cu numele "Zilele Severinului"). Austriecii, germanii, italienii, evreii, ungurii, grecii, sarbii, armenii si romanii vor participa impreuna la construirea si dezvoltarea primului "oras apusan, din Romania moderna,cu cladiri frumoase, cu scoli marete, cu uliti largi si drepte" (cum il descrie Alexandru Vlahuta). In iunie 1859, Alexandru Ioan Cuza, viziteaza orasul. Desi nu se mai afla in tara, in 1870 severinenii l-au ales deputat. Pe 8 mai 1866 printul Carol I debarca la Severin pentru a prelua conducerea Romaniei. Patru ani mai tarziu, in 1870 , primita in portul Severinului cu mare fast, paseste pentru prima oara pe pamantul Romaniei, Regina Elisabeta (Carmen Sylva) (1843-1916). In 1868 este finalizata constructia bisericii "Grecescu" si a spitalului cu acelasi nume. In acelasi an se incepe zidirea bisericii luterane. In 1870 este consemnata prima loja Masonica din Severin. In 1874 este desavarsita portiunea de cale ferata intre Pitesti si Turnu Severin, iar la 5 ianuarie 1875 este pus in circulatie tronsonul de cale ferata, lung de 17,3&nbsp;km, intre Turnu Severin-Varciorova, tronson care leaga Romania de Europa Centrala. Constructia Depoului CFR este finalizata in 1876, iar in 1877 este data in folosinta Gara.
In aprilie-iulie 1877, Severinul concentreaza forte militare (printre care Divizionul 1 pompieri Bucuresti - 9 baterii teritoriale, cu un efectiv de 50 ofiteri, 9 asimilati si 1569 trupa) care asigura flancul drept al dispozitivului strategic rus de pe Dunare, forte necesare inceputului razboiului si proclamarii independentei de stat a Romaniei. Intretinerea lor revine in proportie de 2/3 oraselor Craiova-Pitesti-Turnu Severin si 1/3 Ministerului de Razboi). Marele Stat Major si regele Carol I decid ca trupele Armatei I romane sa ramana in rezerva, pazind frontiera de la Turnu Severin pina la Turnu Magurele (daca turcii ar fi invins trupele ruso-romane). Dupa sfarsitul razboiului de independenta in Turnu-Severin se infiinteaza Spitalul militar.
In 1887 Severinul numara 14.000 locuitori. In 1881 sunt incepute lucrarile la sinagoga de "rit german" iar in 1888 este terminata zidirea bisericii romano-catolice. Sinagoga este formata dintr-un singur corp de cladire de plan dreptunghiular. Fatada este neogotica, dar in partea superioara a acesteia apare o friza de triforii de stil neoromanic. Interiorul are un aspect bazilical cu trei nave incalecate de tribune cu arcade in forma de triforii, iar tavanul este casetat, in spirit neorenascentist. Chivotul plasat in partea rasariteana a edificiului este in forma de absida semicirculara.
In 1882, in Turnu Severin se infiinteaza Atelierul de reparatii vagoane si locomotive, avandu-se in vedere ca orasul dispunea de forta de munca bine calificata si de pozitia geografica deosebita, fiind ultimul oras de frontiera cu Austro-Ungaria. Unificarea liniilor de cale ferata ale Romaniei cu cele ale Austro-Ungariei pe sectorul Varciorova - Orsova a impus revizia necesara a locomotivelor si vagoanelor la cap de linie - Turnu Severin. In 1883 sunt mentionate patru cartiere principale ale orasului: "Traian", "Sever", "Mihai Bravul" si "Tudor Vladimirescu". In 1883, pe 15 Mai, Theodor Costescu infiinteaza Liceul "Traian", care in secolul urmator devine o scoala moderna de prestigiu national dar si international, atragand elevi din tot sudul Dunarii dar si din Austro-Ungaria. Fapt caracteristic al convietuirii armonioase intre comunitatile severinene, inca de la deschiderea sa, la 1 septembrie 1883, Liceul "Traian" consemneaza primii doi profesori: M.N. Hergot si Stefan Bodiu. In 1890 ia fiinta la Turnu Severin Serviciul Fluvial Roman pe Dunare (SFR). Pentru dezvoltarea traficului fluvial propriu, in 1893, statul roman cumpara de la Societatea Austriaca de Navigatie cu Aburi pe Dunare (DDSG) santierul naval. Banca Nationala a Romaniei deschide o sucursala in 1892. In 1894, iunie, se lanseaza la Santierul naval, vasul "Principele Carol I", primul vas de pasageri construit in Romania. Tot in 1894, (pina in 1948) isi deschide portile Institutul "Sfanta Maria", scoala particulara de elita pentru fete din buna societate, condusa de calugaritele romano-catolice ale ordinului Mary Ward, cunoscut si sub numele de "Domnisoarele engleze". In 1895, Comitetul Suprem Macedonean care urmarea sustinerea revendicarilor bulgare in Macedonia, deschide o filiala la Turnu-Severin. In 1897 este infiintata societatea muzicala "Doina" condusa de Ion Stefan Paulian. 1898 este anul in care este inaugurat Liceul Comercial (Scoala Comerciala Elementara) infiintata in 1898. In 1899 (pana in 1947), este inregistrata Banca Mehedintiului. In 1899 Severinul are 18.600 locuitori.
In 1899, 5% din populatia orasului sunt evrei. Comunitatea ebraica din Turnu Severin, constituita din evrei veniti din Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia si Austro-Ungaria, era alcatuita in doua rituri religioase: (ritul "spaniol"), sefarad, si (ritul "german"), askenaze. Inca dinaintea constituirii orasului modern, evreii erau prezenti si in Cerneti, stabiliti din 1829. In 1910, in Turnu-Severin erau inregistrati 172 de negustori evrei, 3 croitori, 1 dulgher si 10 alte meserii diverse. Prima scoala de rit sefarad din Turnu-Severin este constituta in 1871, cu un numar de 58 de elevi. In 1910, numarul lor era 170. Scoala va fi inchisa in timpul Primului Razboi Mondial. Comunitatea askenaze va inaugura propria scoala in 1878, cu un numar de 45 de elevi. Existenta scolii va fi insa de scurta durata, ulterior copiii acestei comunitati fiind inscrisi in scolile de limba germana ale comunitatilor romano-catolice si luterane din oras. In 1894 este consemnata o filialǎ a miscǎrii sioniste "Asezamantul Tarii Israelului", Eretz Israel. Figurile emblematice ale comunitatii sefarade severinene din aceasta perioada sunt rabinul Elias Crispin si hazanul (cantorul) Calev Moses, in timp ce rabinul M. Schwartz este personalitatea sionista cea mai cunoscuta a comunitatii askenaze dupa Primul Razboi Mondial. Alte doua nume de exceptie ale comunitatii ebraice severinene sunt scriitorul Rudolf Bernhardt si istoricul Theodor Lavi (Lowenstein).
Castelul de apa]]
=== Epoca contemporana: 1900 - 1918 ===
Pana in 1918, Turnu Severin va fi poarta occidentala a Romaniei. Dupa 1900, industria si capitalul severinean continua sa se diversifice intr-un ritm accelerat. Camera de Comert si Industrie este inregistrata in 1902 si in acelasi an este inregistrata si Fabrica de bomboane “Mercur”. Tot in 1902 este inaugurata Fabrica de mezeluri "James O’Mara", ale carei produse sunt deja prezente pe piata londoneza inca din 1903. Dupa Banca "Mehedinti", fondata in 1899, apare Banca "Severinului" 1904, urmata de "Banca Comerciala" in 1908. In 1906 este inregistrata Fabrica de tabacarie a fratilor Damianoff, care intre 1913-1914, producea 100 tone talpa si 20 tone toval (piele de vaca sau de vitel, tabacita cu substante vegetale, din care se confectioneaza incaltaminte rezistenta). Tot in 1906, cu prilejul implinirii a 2000 de ani dela "cucerirea si civilizarea Daciei de catre romani", cum se spunea in spiritul latinitatii inceputului de veac, este ridicat in Parcul Central "Tudor Vladimirescu" (inceput in 1889 si inaugurat in 1900), Monumentul Imparatului Traian, realizat de sculptorul D. Franassovici. In 1912, in cladirea internat a Liceului "Traian", sub directia lui Alexandru Barcacila, este infiintat "Muzeul Istoric al Liceului Traian", care ulterior va deveni Muzeul Regiunii "Portilor de Fier". O problema deosebita pentru municipalitatea severineana a fost alimentarea cu apa potabila a orasului. Pana in 1905 apa era transportata cu sacalele din fantanile orasului, apoi de la puturile forate in Piata "Radu Negru", puturi alimentate cu motoare actionate eolian. In 1906, orasul numara 3.119 case, 62 de strazi si o populatie de 23.769 locuitori. Vila "Evelyn", in stil elvetian (distrusa de bombardamentele din 1944), Casa "Sabethay" (azi Muzeul de Arta), sau Casa "Vlahos", sunt cateva din constructiile reprezentative ale bunastarii severinene din "Belle Epoque". Intre anii 1905-1907, in Gradina Publica a orasului, se construieste Uzina Electrica, echipata cu trei motoare Diesel-Sulzer de 120 CP fiecare, iar intre 1907-1910 este edificata Baia Comunala, Severinul fiind printre putinele orase care la acea data dispunea de o asemenea facilitate. Tot in 1907 este desavarsita acoperirea cu pietre cubice de bazalt a bulevardului Carol I, inceputa in 1892 si a "Strazii Mari" (Strada Traian).
In 1910, simbol al soliditatii capitalului financiar severinean, este infiintata Banca Populara „Dunarea” (pana in 1949). In octombrie 1910, in prezenta prim-ministrului Ion Bratianu, insotit de ministrii Alexandru C. Constantinescu si V.G. Mortun, sunt puse pietrele fundamentale care inaugureaza lucrarile la Fabrica de apa si concomitent, la Castelul de apa, alimentarea facandu-se direct din Dunare. Edificii emblematice in arhitectura orasului, Castelul de apa (1910-1913) este realizat dupa proiectul inginerului Elie Radu, iar hala "Radu-Negru" (1904-1906), monument arhitectural reprezentativ al comertului severinean, este zidita dupa planurile arhitectului C. I. Gabrielescu. La 3 noiembrie 1909 se pune piatra de temelie a Palatului Culturii (Teatrul), care va fi ridicat dupa planul arhitectului Grigore Cerchez. Pana in 1911 apar Fabrica de gheata, Fabrica de tuburi din ciment, trei Fabrici de sapun, o Fabrica de lumanari si doua Fabrici de caramizi.
In 1911, incepe maxima dezvoltare a Severinului, care tine pana in anul 1915, perioada in care "comuna" Turnu-Severin este electrificata, pavata, alimentata cu apa la standarde europene si canalizata. Tot in 1911 se fac demersuri pentru introducerea iluminatului electric, avand in acest sens o prima propunere de la fratii Schmidt de la Toplet (40&nbsp;km departare de Turnu Severin), care aveau sursa prin cadere de apa, dar planul nu este acceptat. Incepe zidirea Palatului Cultural “Teodor Costescu” 1912. Tot in 1912 este desavarsit in stil englezesc Parcul Rozelor si inaugurat Aerodromul. La 1 august 1912 este dat in exploatare circuitul special telefonic dintre Turnu Severin-Varciorova-Orsova, asigurand legaturile telefonice cu Austro-Ungaria. Industria moraritului si panificatiei a fost printre cele mai prospere din orasul Turnu-Severin. In 1914 functionau in Turnu-Severin morile "Graf", "Sabetay", "Schwarz" si "Moara de foc", fiecare cu fabrica de paine. Pana in 1914 sunt desavarsite canalizarea (inceputa in 1892) asfaltarea si pietruirea completa a tuturor strazilor, inclusiv cele din suburbii. Cea mai mare parte a strazilor sunt bordate cu pomi (teiul in mod particular). Orasul isi pastreaza in continuare caracterul cosmopolit, la tot pasul auzi vorbindu-se "nemteste". In 1914, cu un numar de 700 de muncitori, Santierul Naval severinean este cel mai mare santier fluvial din tara, si unul dintre cele mai importante santiere de pe intreaga Dunare, aici construindu-se cele mai mari vase fluviale ale tarii: "Principele Carol", "Giurgiu", "Calarasi", "Domnul Tudor". In 1915 este inregistrata Fabrica de Produse Zaharoase "Cerna". Tot in 1915 este infiintata Capitania Portului (pana in 1990). Dunarea este si ramane inima de care este legata existenta Severinului. Eugène Pittard (1867-1962), antropolog elvetian de origini genoveze, vizitand Severinul in ajunul Primului Razboi Mondial, scrie urmatoarele: "Dupa Verciorova, Turnu-Severin, asezat intr-un amfiteatru, prezinta clocotul unui comert fluvial intens al carui echivalent nu-l gasesti decat departe, sus, in amontele fluviului".
Incepand cu 1909 si pana in 1911, generalul Alexandru Averescu preia comanda Diviziei 1 de Infanterie cu garnizoana in Turnu Severin. Izbucnind Razboaiele balcanice (1912-1913), la 28 Iulie 1913, o parte din membrii delegatiei (alcatuita din dl Pacici, dl Panas, generalul Vukotici, generalul Coanda si colonelul Cristescu) pentru Pacea de la Bucuresti din 10 august 1913, sunt primiti in portul Severinului cu aclamatii.
La 28 iulie 1914 Imperiul Austro-Ungar ataca Serbia. Incepe Primul Razboi Mondial.
La Severin, efectele sale se fac simtite inca din primele zile. La 30 august 1914, ziarul elvetian "La Liberte" din Fribourg, consemna ciocnirile violente dintre internationalistii socialisti severineni impotriva razboiului si nationalistii severineni favorabili razboiului, confruntari din care vor iesi victoriosi membrii Internationalei socialiste. Numai la Santierul naval, in 1906, erau inscrisi 500 de membrii ai miscarii socialiste. In august 1915 ajunge in Turnu Severin, trecand clandestin granita, generalul rus Laur Gheorghievici Kornilov, evadat dintr-un lagar de prizonieri austro-ungar. In anul 1916, generalul Ion Dragalina este numit comandant al Diviziei 1 de Infanterie, din Turnu Severin. La 14/27 august 1916 Romania declara razboi Austro-Ungariei. La 30 august 1916, Severinul sufera primul bombardament naval executat de pe bateriile monitoarelor austro-ungare. La 4 septembrie, Grupul de armate "Cerna", avand ca baza Turnu Severin, elibereaza Orsova, avansand adanc dupa lupte grele in vecinatatea dealului Alion, pe valea Culoarului Timis – Cerna. In ziua de 28 septembrie 1916 este consemnat primul bombardament aerian al Severinului. Prin surpriza, trupele austro-ungare si germane conduse de Generalul Erich von Falkenhayn comandant al armatelor din Transilvania, prin ordinul generalului Kuhne, ocupa Turnu-Severin in seara zilei de 2 noiembrie. La 11 noiembrie, pornind de pe delalul Malovatului, trupele romane comandate de colonelul Demetriad primesc ordinul de recucerire al orasului. Intre 11 si 24 noiembrie, dinspre est (Brigada 1a comandata de colonelul Stavrache), nord-est (brigada a 2a, a colonelului Lupascu) au loc lupte deosebit de grele in campia Severinului, in apropiere de Cerneti. In ziua de 23 [noiembrie]], sosind dinspre Targu-Jiu se alatura bataliei pentru Severin trupele detasamentului "Taut", iar dinspre vest sosesc trupele grupului de armate "Cerna" (Divizia 1 de Infanterie Turnu-Severin) care incepuse retragerea din Culoarul Timis-Cerna. Situatia recuceririi era delicata, tunurile romanesti neputand face foc la puterea maxima, multi dintre ofiterii si soldatii romani avand casele si familiile in Turnu-Severin. In ciuda acestui fapt, o buna parte din Severin este recucerita.
Situatia se schimba prin sosirea grupului ungar "Szivõ" care ii ajuta pe germanii Grupului de armate "Picht" sa scape din incercuire. La 18 noiembrie, in zona Strehaia, Prunisor si Filiasi, dupa ce la 17 noiembrie ocupa Targu-Jiu, trupele austro-germane ating linia de cale ferata dintre Turnu-Severin si Craiova, intrerupand aprovizionarea frontului si separand Severinul de restul tarii. In plus la 22 noiembrie cade Craiova, grupul de armate severinean "Cerna" ramanand complet izolat de restul armatelor romane. Acesta incerca sa razbata printre trupele germane si austro-ungare spre Olt, pentru ca trecandu-l, sa se alature cu celelalte trupe romanesti. Dupa alte lupte grele, cea dintai la Turnu-Severin, grupul "Cerna" constituit din o parte a Diviziei 1 de Infanterie si Regimentul 17 Mehedinti ajunge la Olt unde, dupa o lupta eroica, in cea mai mare parte va fi decimat la 30 noiembrie . La 24 noiembrie 1916, trupele romane fiind obligate sa abandoneze orasul, incepe ocupatia germana a Severinului. Mehedintenii incep lupta de partizani, condusa de sublocotenentul in rezerva Victor Popescu. In ziua de 7 iulie 1917, fiind tradati si capturati zece dintre ei, intre care Nicolae Popescu si socrul lui, mosierul Cernaianu Mihalache din Horasti, au fost executati prin impuscare in Severin, in dimineata zilei de 10 iulie 1917.[³] Tot in 1917, pe fondul penuriei de metale create de cerintele razboiului, obiceiul fiind aplicat deopotriva in Germania si in Austro-Ungaria, germanii decoperteaza tabla de arama de pe acoperisul bisericii "Grecescu", iar de la biserica catolica, odata cu clopotele din bronz (refacute in 1936), confisca si toate tuburile mari din cositor ale orgii.
Regele Ferdinand I, la sugestia lui Ionel Bratianu, il solicita pe Alexandru Marghiloman sa preia negocierile pacii cu Puterile Centrale, drept pentru care, la 16 martie 1918, la Turnu Severin, Marghiloman il intalneste pe Ministrul de externe al Austro-Ungariei, Contele Ottokar Czernin.
In 1918, fiind mobilizat, Kurt Tucholsky (1890-1935) se afla la Turnu Severin ca inspector de politie militara. De origine ebraica, pacifist militant, jurnalist satiric si scriitor aparator al idealurilor Republicii de la Weimar, in vara anului 1918, Tucholsky primeste botezul in sanul comunitatii luterane din Severin. La 12 Octombrie 1918, 13 vase din flotila dunareana austro-ungara primesc ordin de stationare in portul Severinului, in vederea asigurarii retragerii armatelor austro-germane din Balcani, operatie care se va incheia la 28 octombrie 1918. La 11 noiembrie 1918 ia sfarsit Primul Razboi Mondial, prin semnarea armistitiului la Rethondes.
=== Epoca contemporana. Perioada interbelica: 1919 - 1939 ===
In perioada interbelica Turnu Severin ajunge printre primele optsprezece mari centre urbane ale Romaniei. In portul Severinului se afla sediile de Curse regulate pe Dunare intre Regensburg si Galati ale Societatilor N.F.R., ale Societatii austriece de navigatie (D.D.S.G), ale Societatilor de navigatie Iugoslava si Cehoslovaca, precum si ale Societatii maghiare de navigatie (M.F.T.R.). Tot in 1919 este infiintata noua Vama Turnu-Severin (pana in 1989). Intre 25-16 Mai 1919 izbucneste greva ceferistilor de la Atelierele CFR din Bucuresti, greva careia i se alatura si cei din Turnu Severin. In 1919, continua extinderea orasului si spre nord, dincolo de Bulevardul T. Vladimirescu, p��strandu-se planul cu strazi perpendiculare cum a fost conceput in planul initial. Tot in 1919 este infiintat Liceul de fete (azi Colegiul "Gh. Titeica). In aprilie 1919, severinenii o saluta pe Regina Maria, in trecere dintr-o vizita la Paris, cu ocazia Conferintei de Pace. Tot in 1919 iau fiinta "Biblioteca Populara Izvorasul", "Biblioteca folcloristica" si "Biblioteca muzicala", conduse de preotul Gheorghe Dumitrescu-Bistrita. La 18 aprilie 1920 revin la Turnu-Severin comandamentele militare romanesti ale "Grupului Tisa" si "Zonei Militare O (MZO)" care participasera la zdrobirea sovietelor maghiare si la ocuparea militara a Ungariei. La 29 septembrie 1921, in Turnu-Severin, este semnat contractul dintre Comisia de lichidare a Bancii Austro-Ungariei de pe teritoriul Romaniei si statul roman. La 1 octombrie 1921 se deschide Biblioteca, care primeste donatie de la Ioan Gh. Bibicescu, 40.000 de volume. In mai, 1922, la Severin se afla in trecere familia regala a Romaniei ca sa o conduca pe viitoarea regina a Iugoslaviei, Printesa Marioara. La 20 mai 1924, odata cu inaugurarea "Palatului Cultural" (inceput in 1912), preotul Coriolan Buracu, originar din Mehadia, este numit primul sau director. Orasul devine o metropola a culturii prin initiativele Liceului "Traian" si a institutiilor ce functionau in saloanele impozante ale Palatului Culturii: biblioteca, muzeul, teatrul, cinematograful, Ansamblul coral "Doina", Societatea "Lumina", Universitatea Libera, acestea continuand si in timpul regimului comunist. Tot in 1924 este construit internatul liceului "Traian" (actualul local al muzeului "Portile de Fier"). Banca Populara „Albina”, banca severineana de marca a epocii interbelice, este inaugurata in 1925 (pana in 1948).
La 20 mai 1925, incepe la Turnu Severin judecarea procesului lui Corneliu Zelea Codreanu pentru impuscarea Prefectului de Politie din Iasi, Manciu. La 26 mai, Corneliu Codreanu este achitat. Tot in 1925, pe fondul cresterii tensiunilor cu caracter nationalist, este infiintata sectia locala a miscarii tineretului sionist Hashomer Hatzair (Tanǎrul pǎzitor), filialǎ a "Tarii Israelului", Eretz Israel, prezenta in Severin incǎ din 1894.
Incepand cu 1927 si pana in 1932, economia severineana intra intr-o perioada de recesiune severa. Sunt falimentate 69 de firme importante. In 1928, in Parcul Rozelor, incepe constructia Monumentului Eroilor din Primul Razboi Mondial. In 1927, in comunitatea ebraica severineana este instituita o filiala a unei alte ramuri sioniste pentru copii si tineret, Zionist Youth. In 1928, "Annuaire de la Franc-Maçonnerie Universelle", din Berna, printre cele zece loji masonice in obedienta Marii Loji Nationale din Romania citeaza si loja "Lumina" din Turnu Severin. In ziua de 3 iunie 1929, insotit de Regina mama, Elena, regele Mihai viziteaza Turnu Severin. Tot in 1929, ia fiinta primul Club Sportiv de fotbal "Sborul", o ramura sportiva a Cailor Ferate Romane (in 1934 echipa isi schimba numele in "CFR Turnu Severin"). Intre 1929 – 1930, firma Siemens executa electrificarea orasului. Comisia Muncii in Portul Turnu Severin este infiintata in 1931 (pana in 1948). In 1932, Leopold Banch, infiinteaza fabrica de palarii "Testa" cu o productie de 162 mii palarii anual. Fabrica isi va inchide portile in 1948. La 5 Mai 1932, organizat de Petre Sergescu, incepe al doilea Congres international al matematicienilor romani. Politia orasului Turnu Severin este inregistrata in anul 1933. In acelasi an, la 22 aprilie, in prezenta Regelui Carol al II-lea, este sarbatorit centenarul fondarii noului oras. In acelasi an este terminat Monumentul Eroilor severineni, opera a arhitectului State Balosin, a sculptorului Teodor Burca si a pietrarilor severineni Carol Umberto si Eugenio Ferrari. La 9 iunie 1936, La Santierul naval, in prezenta Regelui Carol al II-lea si al presedintului Cehoslovaciei, Eduard Beneṣ, are loc lansarea vaporului "Regele Carol II".
La 21 August 1936 are loc la Turnu-Severin Congresul studentilor legionari, reinnoindu-se angajamentul indeplinirii hotararilor Congresului de la Targu-Mures (3-5 Aprilie 1936), printre care si eliminarea opozantilor politici ai Garzii de Fier. In 1936 (pana in 1938), la Turnu-Severin, isi incepe aparitia ziarul Garzii de Fier din Oltenia, "Alarma".
Tot in anul 1936 ia fiinta Societatea "Caile Ferate particulare Closani", in scopul exploatarii masei lemnoase din bazinele superioare ale raurilor Motru si Tismana. In 1936, "Malaxa" construieste un alt santier naval "Dinamica" la Schela Cladovei (suburbie a orasului), santier care in anul 1950 va fuziona cu cel din Turnu Severin. In 1938, este inaugurata intreprinderea de spirt si bere „Banovita” (pana in 1989). La 8 mai 1939, Regele Carol al II-lea si fiul sau, Marele Voievod de Alba Iulia, Mihai, sunt prezenti la Turnu-Severin, unde dezvelesc lespedea comemorativa pe locul unde Carol I a pus piciorul, pentru prima data, pe pamant romanesc. In septembrie, 1939, sosesc in oras un numar mare de refugiati polonezi, urmare a atacarii Poloniei de Germania si Uniunea Sovietica. Unii dintre ei raman definitiv in Severin.
=== Epoca contemporana: 1940 - 1947 ===
Intre 16 si 24 august 1940, au loc la Turnu Severin negocieri intre delegatia guvernului Rom��niei si Ungariei, in privinta retrasarii frontierelor Ardealului. Pe fondul ideologic al propagandei legionare si progermane, in septembrie 1940, incepe pe plan local, boicotarea deschisa a negutatorilor evrei severineni. Pe motivul propagandei oficiale anti iudeo-bolsevice, justificata prin pierderea Basarabiei si Bucovinei din vara anului 1940, sunt consemnate acte de vandalism deschis impotriva comunitatii evreiesti severinene indeosebi in timpul rebeliunii legionare din iarna anului 1941, actiunile fiind sprijinite si de membrii ai comunitatii severinene de limba germana.
La inceputul lunii aprilie 1940, aerodromul din Severin adaposteste bombardiere si avioane de recunoastere germane care se pregatesc de atacul impotriva Iugoslaviei. Operatiunea aeriana condusa de Luftwaffe in timpul ocuparii Iugoslaviei si in mod particular bombardarea Belgradului, va fi coordonata de generalul locotent Alexander Lohr, originar din Turnu-Severin. In mai, 1941, generalul Corneliu Dragalina participa la Turnu Severin la festivitatile prilejuite de repatrierea a 2500 de etnici romani refugiati din Iugoslavia in Romania, internati in lagarul de la Odaia (Turnu Magurele).
In iunie, 1941, este infiintat la Turnu-Severin lagarul de internare pentru evreii deportati din Bucovina, Basarabia si Moldova. Sunt internati 600 de evrei (in mare parte femei, copii si batrani) din Darabani. Intretinerea lor este incredintata, partial, de autoritatile locale, comunitatii ebraice severinene. In septembrie, 1941, evreii internati din Darabani sunt redirectionati in Transnistria (regiune de ocupatie militara avand granita pe raul Bug). In ciuda razboiului si a legilor cu caracter rasial (8 august 1940, la propunerea guvernului Ion Gigurtu, regele Carol al II-lea semneaza "Decretul-lege privitor la starea juridica a locuitorilor evrei din Romania"), evreii severineni se vor bucura de respect si de o libertate de miscare putin obisnuitǎ pentru acele timpuri in Europa. Dovada a acestui fapt este ca membrii comunitatii reusesc sa ajute evrei originari din Viena si Cernauti, aflati inchisi pe vapoare in portul orasului Cladova (vecin Severinului, in Iugoslavia [4]). In ciuda interdictiei oficiale stricte, pe toata perioada razboiului, autoritatile locale severinene le permit copiilor comunitatii ebraice severinene sa frecventeze scolile particulare si de stat din oras. Nu este singura exceptie. In 1944, datorita intensificarii bombardamentelor Aliatilor asupra Severinului, din nou, evreilor severineni li se permite sa se refugieze in satele invecinate. Scriitoarea Anna Colombo, de origine ebraica, traind in Severin in perioada razboiului, marturiseste in 2005 ca in ciuda vexatiunilor indurate in acei ani, "severinenii nu erau nicidecum rai[5]".
Intre 1941-1944, in interesul ocrotirii romanilor dintre Morava-Timoc si din Banatul sarbesc, se infiinteza la Turnu-Severin „Comitetul Timocean” (cu sediul in port), avand ca Presedinte pe preotul Gheorghe Suveiche (arestat se pare ulterior de Gestapo si mort intr-un bombardament, dupa spusele poetului Constantin Miu-Lerca, in lagarul de concentrare de la Dachau), iar secretar pe Cristea Sandu Timoc.
In anul 1943, incepe prelucrarea industriala a lemnului la Turnu Severin in Fabrica de cherestea "Closani".
La 15 aprilie 1944, (in noaptea de Pasti), este efectuat primul bombardament al aviatiei anglo-americane asupra Severinului. Cu ocazia bombardamentelor din 15 si 16 aprilie, sunt lovite grav portul, instalatiile portuare, gara, regimentul, aerodromul si partial orasul, distrugerile fiind apreciabile: tancuri cu benzina incendiate, parcul de vagoane si locomotive distrus in proportie de 2/3. Bombardamentul din 21 aprilie a avut ca obiectiv principal centrul orasului si cartierul "nemtesc". De la 15 aprilie pana la 22 august 1944, fortele aeriene anglo-americane efectueaza asupra Severinului un numar de 11 bombardamente. Bombardamentele din 6 mai si, respectiv, 6 iunie 1944, au fost si ele extrem de violente din cauza numarului mare de bombardiere folosite. Scopul bombardamentelor asupra Severinului urmarea deopotriva distrugerea concentrarii de refugiati civili, universitari si industriali sositi din Bucovina si Moldova.
La inceputul lunii august (pana in octombrie 1944) ca reprezentant al organizatiilor de partid comunist din regiunea Kladova si Craina (din Iugoslavia), ia fiinta la Turnu-Severin "Comitetul din Kliuci" ("Chia").
Intre 26 si 31 august 1944 au lupte in jurul orasului impotriva trupelor germane din sudul Romaniei care se regrupau spre Banat.
La 5 septembrie 1944, trupele de avangarda ale Armatei a 6-a sovietice de blindate ale Frontului 2 Ucrainean comandate de Maresalul Tolbuhin, ajung langa Severin. La 6 septembrie Turnu-Severin este ocupat. Artileria germana din Cladova (oras vecin din Iugoslavia) bombardeaza intens Severinul si zona severineana. La 30 septembrie 1944, dirijandu-se impotriva retragerii trupelor germane ale grupului de Armate E din Grecia, conduse de Generalul Baron von Weichs si Generalul Alexander Lohr, Armatele 57 si 46 sovietice ale Frontului 2 ucrainian (Tolbuhin) forteaza Dunarea la Schela Cladovei, in amonte de Turnu-Severin, inaintand spre Belgrad si, respectiv, Sofia.
In 1945 este infiintat Comitetul Municipal al Partidului Comunist Roman din (Drobeta) Turnu-Severin (pana in 1989). La fel si Asociatia Tineretului Progresist din Romania (filiala Mehedinti)-(pana in 1947). Din cauze politice, Uniunea Patriotilor din Turnu Severin are o existenta efemera (din 1945 pana in 1946). La 14 iulie 1945 este infiintata SovRomtransport, Societate de navigatie romano-sovietica de tip SovRom, care are ca scop exploatarea in comun a mijloacelor si resurselor de transport ale Statului Roman, in vederea platii datoriei de razboi catre Uniunea Sovietica. Constituirea SovRomtransport (desfintata in 1954) are loc in contextul armistitiului incheiat in 1944 de Romania cu Uniunea Sovietica. Urmare a acestui fapt, partea romana va contribui cu inchirierea gratuita catre Uniunea Sovierica a Santierelui naval din Turnu-Severin, Constanta si Braila, cargourile sovietice aflandu-se intr-un stadiu avansat de uzura, necesitand reparatii constante. Asociatia Romana pentru Legaturi cu Uniunea Sovietica, filiala Mehedinti, Turnu-Severin apare in 1946, fiind reinfiintata imediat dupa 1990.
La 12 ianuarie 1945, in numele despagubirilor de razboi pentru pagubule cauzate de Romania in timpul razboiului, incepe deportarea germanilor si austriecilor severineni in Uniunea Sovietica. Supravituitorii din lagarele de munca sovietice vor fi expulzati in Germania si Austria, numai o mica parte revenind in Severin. Din aceasta cauza, practic comunitatea luterana severineana (formata din germani) dispare iar cea catolica (in mare parte constituita din austrieci) desi redusa numeric supravietuieste datorita altor etnii care o compun (cehi, unguri, italieni, polonezi, etc).
Din pricina foametei provocate de seceta teribila din 1946, in ziua de 15 martie 1947, sub deviza guvernului Petru Groza, "Faceti loc in casa voastra unui copil din Moldova", in gara din Turnu-Severin sosesc 500 de copii, multi sugari, insotiti de mame, unele ramase vaduve. Locuitorii orasului au ramas un exemplu in cronicile vremii pentru solidaritatea manifestata cu acest prilej.
=== Epoca contemporana. 1948 - 1989 ===
La 16 martie 1948, cu ocazia alegerilor supravegheate de noul regim, primaria din Turnu Severin primeste din Bucuresti, prin posta, manifeste purt��nd antetul "Miscarea de Rezistenta Nationala". Ele indemnau populatia severineana sa boicoteze alegerile si sa formeze grupe de partizani. La 13 aprilie 1948, in urma reorganizarii teritoriale a Romaniei, odata cu disparitia judetului interbelic Mehedinti, Turnu Severin devine un simplu oras, raion al regiunii Gorj. La 11 iunie 1948 prin Legea 119 pentru nationalizarea intreprinderilor, ca pretutindeni in restul tarii, investitorii si proprietarii severineni prosperi sunt deposedati de bunuri si de proprietati. Multi sunt deportati sau inchisi ca "elemente de clasa exploatatoare orientate impotriva dictaturii proletariatului". Cu aceeasi ocazie, Scolile particulare confesionale au fost inchise iar Pensionul "Sf. Maria" pentru fete a calugaritelor din Ordinul "Mary Ward" a fost nationalizat (azi Grupul Scolar "Decebal"), calugaritele fiind expulzate in Germania. Cei mai multi evrei, germanii care mai ramasesera, greci si armeni severineni, au plecat din tara īn timpul fostului regim comunist. La fel si urmasii lor au emigrat, majoritatea, dupa 1989. Intre 1947 si 1950 evreii din Severin incep sa emigreze masiv spre Palestina sau alte orase mari din Romania, in special Bucuresti. In 1947 comunitatea ebraica mai numara inca 530 de membri.
In noaptea de 17-18 iunie 1951, in urma tensionarii relatiilor dintre comunistii sarbi si Moscova si rezultat al rezolutiei Cominformului la Bucuresti din iunie 1948, care il condamna pe Tito, pe fondul campaniei antititoiste, similar regiunii Banatului, are loc la Turnu Severin, la Strehaia, Baia de Arama si Vanju Mare, mutarea si deportarea tuturor "elementelor dusmanoase" din zona de frontiera mehendinteana cu Iugoslavia. Actele de identitate ale locuitorilor din localitatile de pe malul Dunarii au fost obliterate cu o stampila triunghiulara pe care scria: "Locuitor din zona interzisa de frontiera". Trenurile care circulau intre Turnu-Severin si Orsova circulau cu storurile coborate la ferestrele compartimentelor dinspre fluviu. La 24 septembrie 1953, este efectuata o noua sistematizare teritoriala a Romaniei. Turnu Severin este un oras al Regiunii Craiova. In 1955 Banca Agricola deschide o filiaÏla (pana in 1960). La 16 februarie 1968 sunt desfintate Raioanele si reinfiintate judetele, ocazie cu care Turnu Severin redevine capitala de judet.
In 1958 este autorizata terminarea si sfintirea Bisericii "Sfantul Gheorghe" (Biserica Noua), inceputa in 1936. Va fi unica constructie a unui nou lacas de cult ortodox severinean pentru intreaga perioada a regimului comunist. Tot in anul 1958 comunitatea catolica va fi supusa presiunilor de ordin politic si ideologic, parohul, Robert Lenz, fiind arestat si ucis la Gherla in anul 1960. Dupa anii '70, biserica comunitatii luterane este preluata de Cultul Baptist. Tot in timpul perioadei comuniste este zidit noul local al cultului Adventist de ziua a saptea.

Teatrul Popular este inregistrat in 1958 (pana in 1989). In 1960, ia fiinta Combinatul de Industrializare a Lemnului (CIL). In 1960 este comasat Santierului Naval cu Atelierele CFR, formand Uzina Mecanica profilata pe constructii de nave si vagoane. Universitatea Populara este infiintata in 1963 (pana in 1979). Prezenṭi la Turnu-Severin, la 7 septembrie 1964, Gheorghe Gheorghiu Dej si Iosip Broz Tito pun piatra de temelie a hidrocentralei "Porṭile de Fier I". Discutiile referitoare la construirea hidrocentralei s-au purtat cu insistentǎ incǎ din 1955. Iniṭiativa a apartinut statului roman care a prezentat ideea liderului iugoslav Iosif Broz Tito. In 1967 s-a terminat constructia cinematografului "Portile de Fier" si a Policlinicii. Combinatul de Celuloza si Hartie (CCH) este infiintat in 1969 iar capacitatile de productie vor intra pe rand in functiune intre 1972-1975. In 1970 este inaugurata Fabrica de Nutreturi Combinate.
In 1972 Turnu-Severin devine municipiu. Sublinierea identitatii nationaliste in ideologia comunista a anilor ‘70, cladita pe baza anterioritatii traco-dacice, opusa latinitatii occidentale "cotropitoare", adauga la numele Severinului cu ocazia implinirii a 2050 de ani de atestare documentara si numele antic Drobeta. La 15 mai 1972, prin Decretul 197 al Consiliului de Stat, numele orasului devine Drobeta-Turnu Severin. La 16 mai 1972, Nicolae Ceausescu si Iosip Broz Tito inaugureaza sistemul hidroenergetic "Porṭile de Fier I". In aceeasi zi, 16 mai 1972, Iosip Broz Tito este decorat de Nicolae Ceausescu la Turnu Severin cu cea mai inalta distinctie a R.S.R., Ordinul Victoriei Socialismului.
In 1977 este inaugurat Monumentul Partizanilor severineni din timpul primului Razboi mondial. La 3 decembrie 1977, Iosip Broz Tito il intalneste din nou pe Nicolae Ceausescu la Turnu Severin, in vederea inceperii lucrarilor la hidrocentrala "Porṭile de Fier II". Cu prilejul constructiei noii hidocentrale, perimetrul arheologic de la Castrul si podul Drobetei trec printr-o etapa de distrugere si nepasare deosebita, determinata de schimbarea ireversibila a topografiei pricinuita de ridicarea nivelului Dunarii cu 4-5m. In tot acest rastimp, autoritatile comuniste nu au dovedit nici un interes cu privire la conservarea ruinelor. Cei care au luptat pentru protectia lor au fost numai oamenii de cultura locali. Cat au putut, ei s-au impotrivit planurile autoritatilor comuniste de distrugere a unor parti importante din situl arheologic al Drobetei, in alte cazuri, au facut apel la alti oameni de cultura influenti din capitala. Blocurile oribile din beton ce marcheaza distrugerile din aceasta perioada pot fi vazute inca si azi din tren sau din curtea Muzeului Regiunii Portilor de Fier, atat pe promontoriul castrului cat si la perimetrul piciorului Podului lui Apolodor.
In 1979 este inaugurata Fantana Cinetica. In 1980 s-a construit cinematograful "Flacara" si Casa Tineretului, iar in 1983 hotelul "Traian". Intre anii 1978 si 1983 este construita Fabrica de Anvelope gigant. Productia maxima s-a realizat in 1985. Dupa 1990, intreprinderea s-a constituit in societate pe actiuni luand denumirea de ROTRAS S.A. Purtand numele de "Combinatul Chimic Drobeta", intre 1982-1988 incepe constructia Uzinei de Apa grea (ROMAG). La 17 iulie 1988 incepe producerea apei grele cu primul modul. In perioada regimului comunist s-a construit mai putin in cartierele centrale, o parte din arhitectura specifica orasului vechi scapand astfel de demolare. Dintre edificiile reprezentative ale acestei perioade se pot aminti: Hotel "Parc", resedinta SHN "Portile de Fier", Palatul Administrativ si blocurile alaturate, Casa Tineretului, magazinul "Decebal", Casa Sindicatelor si fantana cinetica din fata Palatului Cultural.
La inceputul anului 1979, sub conducerea lui Ionel Cana, medic generalist ce isi castigase reputatia de a-i fi ajutat pe muncitori sa-si scrie reclamatiile pe tema conditiilor de munca, este infiintat Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din Romania (SLOMR), sindicat organizat de un grup de 15 muncitori din Santierul Naval din Turnu Severin. Declaratia de infiintare a fost difuzata de catre Noël Bernard, seful serviciului roman de la Radio "Europa Libera", la 4 Martie 1979, iar sindicatul va atrage peste 2.400 de semnaturi ale muncitorilor din orase precum Bucuresti, Ploiesti, Constanta, Targu Mures si Timisoara. Crearea acestui sindicat necomunist reprezinta prima incercare de asociere libera a muncitorilor dupa 1948, asociere anterioara fondarii sindicatului Solidaritatii poloneze (1980). Sindicatul va fi reprimat brutal de Securitate.
=== Epoca actuala: 1989 - prezent ===
Imediat dupa 1989, la Drobeta Turnu Severin este reinstituita Asociatia de Prietenie Romano-Rusa (fondata initial in 1946 cu numele de Asociatia Romana pentru Legaturi cu Uniunea Sovietica, filiala Mehedinti). Dupa 1990, in ansamblu, se agraveaza procesul involutiv al industriei locale severinene create sau dezvoltate in vechiul regim, proces declansat deja din anii 80. Drept urmare, catre sfarsitul anilor ‘90, cea mai mare parte din intreprinderi vor fi privatizate devenind societati. Apar deopotriva altele noi. Blocarea circuitului Dunarii in timpul bombardamentului Coalitiei NATO impotriva Iugoslaviei (inceput la 24 martie, pana la 5 iunie 1999) provoaca pierderi severe industriei portuare severinene. Dupa o perioada de relativa stabilitate, criza mondiala din 2008 agraveaveaza din nou situatia producatorilor industriali severineni.
Potrivit recensamantului din anul 2002, Drobeta-Turnu Severin avea o populatie de 104.557 locuitori.
Structura etnica a populatiei era:
# Romani: 103600;
# Rromi: 586;
# Maghiari: 102;
# Germani: 75;
# Sarbi: 51;
# Turci: 39;
# Greci: 15;
# Cehi: 14;
# Evrei: 3, (in mai 2009, mai ramasese 1).

Tot in 2002, impartirea pe culte prezenta urmatoarea structura:
# Ortodocsi 103049;
# Romano-Catolici 445;
# Baptisti 244:
# Penticostali 178;
# Greco-Catolici 77;
# Reformati 52.
In 1990, desi numarul de locuitori al Severinului se triplase in raport cu anul 1948, existau doar trei biserici ortodoxe si o biserica capela in Cimitirul ortodox al orasului. In 1992 incepe zidirea Bisericii "Sf. Ilie Tesviteanul". In 1995, incepe zidirea Catedralei episcopale "Nasterea Maicii Domnului". La 4-5 martie 2003, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane aproba cererea de infiintare a Episcopiei Severinului si Strehaiei, sufragana a Mitropoliei Olteniei. Hotararea a fost ratificata de Adunarea Nationala Bisericeasca la 6 martie 2003. La 12 decembrie 2003, sub presedintia Mitropolitului Olteniei, Teofan, are loc sedinta de constituire a Consiliului Eparhial. La 11 februarie 2004, Colegiul Electoral Bisericesc il alege episcop pe Nicodim Nicolaescu. Instalarea a avut loc in ziua de 25 aprilie 2004, la Catedrala episcopala din Drobeta-Turnu Severin.
Dupa 1990, cu numele de "Zilele Severinului", sunt reluate festivitatile de primavara in padurea Crihala (initiate in secolul XIX de membrii comunitatii germane ai Internationalei socialiste din Severin pentru ziua de 1 mai: "Maiale" sau "Maiandacht") zi care a continuat sa fie sarbatorita sporadic in aceeasi padure din vecinatatea orasului si dupa 1948. In prezent, in loc de 1 Mai, este sarbatorita ziua refondarii Severinului modern: 23 aprilie 1833. *Nume Biserica latina (ulterior devenita catedrala catolica) a cetatii medievale a Severinului era, se pare, inchinata sfantului Severin de Noricum, un sfant venerat de calugarii austrieci care au misionat in perioadele cand Severinul era sub stǎpanirea Coroanei maghiare. Nicolae Iorga citeaza in anul 1383 existenta primului episcop catolic de Severin care a purtat titulatura de "Episcopus Severini" si care a luat asupra sa intreaga jurisdictie catolica din Tara Romaneasca.<ref name=autogenerated1 />
Conform unor alte surse, numele medieval al Severinului ar putea fi de origine slava, asociata cuvantului «severnai» (северен sau северный), tradus prin cuvantul „din nord” sau „nordic”. Confuzia etimologica intre varianta Sewrny si presupusa origine slava a numelui Severinului «Severnai» provine probabil de la o scriere a lui Wolfgang Lazius (1514–1565), in care acesta a afirmat ca numele modern este "Sewrny", pe care alti autori il scriu "Severin" sau "Zeverin", oras din Ungaria, pe Dunare.
Diderot a mentionat Severinul in prima editie a Enciclopediei sub numele de "Sornum" (de la Szoreny), descriindu-l, dupa Ptolomeu, drept cetate din Dacia.
Sabbathier, autor al unui dictionar al autorilor clasici greci si latini din 1773, in articolul despre “Daci”, numeste Severinul cu indicativul Acmonia. In Lexiconul lui Johann Heinrich Zedler (1706–1751) Severinul este numit "Severino", cu indicativul Acmontia, adaugand variantele etimologice "Svverin, urbs Daciae, Severinum".
Alte variante sunt: Szorenyvar; Szoreny; Szoreny vara; Severovar; Severinopolis; Zeurini; Zeren; Zeuryn; Turn-Severin; Turnul-Severin; Szoreny-Tornya. *Descrierea stemei Se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, despicat. In dreapta, in camp rosu, se afla un pod de argint sustinut de piloni, deasupra unei ape undate, totul de argint; pe pod trece spre dreapta un leu de aur inarmat si limbat. In stanga, in camp albastru, se afla un turn patrat, crenelat, de argint, incarcat cu o cruce aflata deasupra unei semilune, ambele de culoare rosie. Turnul este asezat pe o terasa verde, iesind din apa undata de argint.

Scutul este trimbrat de o coroana murala de argint cu 7 turnuri crenelate.

Semnificatiile elementelor insumate:

Podul semnifica podul lui Apollodor din Damasc. Leul aminteste, pe de o parte, de vechiul insemn al legiunilor romane. Turnul evoca cetatea medievala a Severinului, iar crucea plasata deasupra semilunii aminteste de luptele purtate impotriva Imperiului Otoman. Coroana murala cu 7 turnuri crenelate semnifica faptul ca localitatea are rangul de municipiu-resedinta de judet. *Obiective turistice
-- Castrul roman

-- Muzeul Regiunii Portilor de Fier

-- Monumentul eroilor

-- Palatul Cultural

-- Biserica Grecescu

-- Podul lui Traian

-- Cetatea Severinului

-- Castelul de apa

-- Muzeul de arta

-- Parcul Central *Monumente Castrul
Vestigiile Castrului roman Drobeta, Podul lui Traian si Turnul lui Sever, se pot vedea si astazi. La jumatatea sec.III carpii, distrug castrul dar si orasul antic. Refacut, la sfarsitul sec. al IV-lea, castrul Drobetei sufera distrugeri provocate de goti iar la mijlocul sec. al V-lea, sunt consemnate alte distrugeri importante provocate de huni. Castrul roman isi inceteaza definitiv rolul de garnizoana in anul 602 d.C., cand triburile avare distrug multe asezari romane de pe malul nordic al Dunarii.Podul din Drobeta
A fost construit in numai trei ani (103–105) dupa planurile celebrului arhitect, Apolodor din Damasc, fiind considerat cea mai indrazneata lucrare inginereasca a antichitatii romane. Podul a fost ridicat pe 20 de piloni din blocuri de piatra, fiind lung de 1.135 m, lat de 14,55 m si inalt de 18,60 m, la capete avand cate un portal monument, ale caror relicve se vad pe ambele maluri ale Dunarii. Pentru partea lemnoasa a constructiei s-au folosit stejarii de pe 200 de hectare de padure.
Drobeta, dintr-un punct strategic initial, devenise un oras de rascruce a drumurilor pe uscat si pe apa, care duceau la nord si la sud de Dunare. Devenise primul centru urban din regiune si al treilea din Dacia, dupa Sarmizegetusa si Apullum. In timpul lui Hadrian (117–138) orasul a fost declarat municipiu (in 121), in momentul in care populatia atinsese 14.000 de locuitori. In timpul lui Septimiu Sever (193–211) a fost ridicat la rangul de colonie (in 193) ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetatenii Romei. O colonie era un oras prosper, cu temple, bazilici, un teatru, un forum, un port, bresle de mestesugari. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Drobeta se intinsese pe o suprafata de 60 de hectare si avea o populatie de aproape 40.000 de locuitori. Imparatii romani, chiar si in timpul scindarii imperiului, au continuat sa refaca si sa intretina cetatile de la Dunare. Ultimul imparat care a mai adus acvilele romane la Dunare, a fost Iustinian (527–565), adaugand si el un turn Drobetei.
-- Palatul Cultural "Theodor Costescu"

-- Biblioteca Judeteana "I.G. Bibicescu"
-- Colegiul National "Traian"

-- Colegiul National Economic "Th. Costescu"

-- [http://www.cngt.ro/ Colegiul National "Gh. Titeica"]

-- [http:/http://titeica.wall.fm/index Reteaua Colegiului "Gh. Titeica"]

-- Grupul Scolar "Decebal"

-- Grupul Scolar "Domnul Tudor"

-- Liceul de Arta „Ion Stefan Paulian”

-- Liceul Pedagogic „Stefan Odobleja”

-- Palatul copiilor
-- Castelul de Apa

-- Hala Radu Negru
-- Monumentul Eroilor

-- Bustul imparatului Traian

-- Bustul regelui Decebal
-- Catedrala ortodoxa "Nasterea Maicii Domnului"

-- Biserica "Sfantul Ioan Botezatorul" (Grecescu)

-- Biserica "Adormirea Maicii Domnului" (Maioreasa)

-- Biserica "Sfantul Gheorghe" (Noua)

-- Biserica "Sfantul Ilie Tesviteanul" (de carton)

-- Biserica "Sfantul Andrei" (langa centura orasului, in zona ANL-urilor)

-- Biserica Romano-Catolica "Sfanta Maria, Neprihanit Zamislita"

-- Sinagoga de rit sefarad (doar ca monument arhitectural, actualmente birou notarial) *Muzee
-- Muzeul Regiunii Portilor de Fier

-- Muzeul de Arta *Institutii de interes public ADMINISTRATIE PUBLICA


-- Casa Agronomului, Crisan 87 317397

-- Consiliul Judetean Mehedinti, Traian 89 311217

-- Primaria Dr. Tr. Severin, Maresal Averescu 2 311661

INSTITUTII GUVERNAMENTALE


-- Dir. Gen. MuncA Si Solidaritate Sociala, Bd. Carol I 3 313860

-- Dir. Gen. Pentru Protectia Drepturilor Copilului, Traian 89 319266

-- Dir. Jud. Pt. Cult. Culte si Patrimoniu Cultural, Bd.Carol I 4 313410

-- Inspectoratul Scolar Judetean, Bd. I.C. Bratianu 7 315579

-- Prefectura Judetului Mehedinti, Traian 89 311216

INSTITUTII MILITARE


-- Centrul Militar Judetean, Bd. Carol I 25 317702

-- Grupul de Pompieri Drobeta, Portului 2 311212

INSTITUTII RELIGIOASE

-- Episcopia Severinului si Strehaiei, I. Ghe. Bibicescu

-- Protoieria Drobeta Tr. Severin I (Nord), Matei Vasilescu 10 312741

-- Protoieria Drobeta Tr. Severin II (Sud), Mihai Eminescu

RECRUTARE PERSONAL


-- Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca, Bd.Carol I 3 319061

SERVICII PUBLICE


-- AN Apele Romane SA, Bd. Carol I 1A 314993

-- Judecatoria Drobeta Turnu Severin, Bd. Carol I 14 313052

-- Parchetul de pe langa Judecatoria T.Severin, Theodor Costescu 6 312655

-- Tribunalul Judetean, Bd. Carol I 14 311506

SILVICULTURA


-- Directia Silvica Mehedinti, Eroii de la Cerna 22 317970

-- Ocolul Silvic Drobeta Turnu Severin, Crisan 91 314510

VAMI


-- Biroul Vamal de Control si Vamuire la Frontiera Portului 5 311508

ASISTENTA SOCIALA


-- Complexul de Servicii Comunitare, Splai Mihai Viteazul 38083 321710

-- Fundatia Umanitara Portile Sperantei, Bd. Carol I 33 723227929

BISERICI SI PAROHII


-- Parohia Nasterea Domnului, Maresal Averescu 311188

-- Parohia Nasterea Maicii Domnului, Marasti 325962

-- Parohia Ortodoxa Romana Sf. Gheorghe, Calomfirescu 200 317123

-- Parohia Sf. Ioan Botezatorul-Grecescu, Decebal 2 311706

-- Parohia Sf. Prooroc Ilie Teav., Mihail Kogalniceanu 328353

-- Parohia Sf. Maria Fecioara, Neprihanit Zamislita, Aurelian 24

FINANTE


-- Directia Generala a Finantelor Publice Mehedinti, Piata Radu Negru 1 322038

-- Garda Financiara D.T.Severin, Piata Radu Negru 1 311693

CAMERE DE COMERT


-- CCIA Mehedinti, Smardan 29 310280

POLITIE


-- Comandamentul de Jandarmi, Aurelian 86 311078

-- Inspectoratul Judetean de Politie, Bd. Carol I 75 305004

-- Politia D.T.Severin, Bd. Carol I 75 305044

ECOLOGIE


-- Inspectoratul de Protectie a Mediului, Baile Romane 3 320396

METEOROLOGIE


-- Statia Meteorologica D.T.Severin, Aeroportului 1 312971

METROLOGIE


-- SJML Mehedinti, Unirii 80 315395

NAVIGATIE


-- Amanav SRL, Dumitru Ghiata 22 312621

-- Agentia Uncraineana de Navigatie pe Dunare, Decebal 56 313507

-- Agentia Cai Navigabile, Portului 9 321560

PARTIDE SI ORGANIZATII POLITICE


-- Partidul Democrat, Theodor Costescu 5 314826

-- Partidul Muncitoresc Roman, Traian 78 341218

-- Partidul National Liberal, I.G. Bibicescu 4 313343

-- Tineretul National Liberal Mehedinti, Traian 78 341462

-- Partidul National Taranesc Crestin si Democrat, Traian 64 311381

-- Partidul Romania Mare, Theodor Costescu 3-5 331433

-- Partidul Socialist al Muncii, Traian 78 332516

-- Partidul Umanist din Romania, Traian 76 316614

-- Partidul Unitatii Nationale a Romanilor, Theodor Costescu 3-5 341067 *Personalitati
-- Constantin Dimitrescu Severeanu (1840-1932), medic chirurg, fondatorul chirurgiei romanessti.

-- Dimitrie Grecescu (1841-1910), botanist, medic, membru titular (1907) al Academiei Romane.

-- I.G. Bibicescu (1848-1924), economist, guvernator al Bancii Nationale a Romaniei intre 1914-1924

-- Crespin Elias (Eliahu) Mordechai, (1850-?), rabin al comunitatii sefarade, editor al jurnalului "El Luzero de la Paciencia" (1885 - 1887) scris la Turnu-Severin, pentru prima oara in caractere latine

-- Theodor Costescu (1864-1939), initiatorul si finantatorul Palatului Culturii si al Liceului Traian

-- Constantin Balatescu (1864-?), viceamiral, Seful Serviciului Marinei din Marele Cartier General 1916-1920

-- Constantin Radulescu-Motru (1868-1957), filosof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, academician si presedinte al Academiei Romane intre 1938 - 1941

-- Gheorghe Titeica (1873-1939), matematician, membru al Academiei Romane

-- Alexandru Barcacila (1876-1970), profesor de limbi clasice, fondator al Muzeului regiunii "Portile de Fier"

-- Anton Lindner (1880-1958), politician social democrat austriac

-- Ioan Jianu (1880-1972), medic in chirurgia vasculara, autoplastie, heterogrefe.

-- Victor Gomoiu (1882-1960), medic chirug si istoric al medicinei, ministru al sanatatii (1940).

-- Richard Franasovici (1883-1964), avocat, ministru al Lucrarilor Publice (1933–1934) si Comunicatiilor (1934-1937), ministru de interne (1937), ambasador la Varsovia (1938–1939) si Paris (1939–1940), Trimis extraordinar si Ministru plenipotentiar la Berna (1 iulie 1945) si reprezentant politic al guvernului roman la Londra (februarie 1946). Membru in delegatia romana la Conferinta de pace de la Paris.

-- Alice Voinescu (1885-1961), scriitoare, eseista, critic de teatru. Prima romanca cu doctorat in filosofie (1913, obtinut la Paris, Sorbona).

-- Gheorghe Ionescu-Sisesti (1885-1967), fondatorul agronomiei moderne romanesti

-- Alexander Lohr (1885–1947), general-maior al armatei austriece si, mai tarziu, general-locotenent al Wehrmacht-ului german, Comandant al Grupului de Armate E in Balcani

-- Stefan Protopopescu (1886-1929), primul pilot si constructor de avioane din Romania.

-- Ion Gigurtu (1886-1959), inginer, om politic, prim-ministru al Romaniei in anul 1940.

-- Dumitru Ghiata (1888-1972), pictor

-- Rudolf Bernhardt (1890(?)-1932), scriitor, publicist (pseudonim Radu Baltag sau Adrian Corbul, in Franta "Adrien Le Corbeau" )

-- State Draganescu (1891-1965), savant, neurolog, anatomopatolog.

-- Gromoslav Mladenatz (1891-1958), membru al Academiei Romane, economist de talie europeeana.

-- Dumitru Cornilescu (1891-1975), autor al unei traduceri in limba romana a Bibliei.

-- Victor Daimaca (1892-1969), astronom. Este descoperitorul mai multor comete, omologate de Uniunea Astronomica Internationala.

-- Grigore Florescu (1892-1962), arheolog, membru al Scoli Romine din Roma, maestru in epigrafie latina, colaborator al Institutului de Arheologie al Academiei Romane

-- Petre Sergescu (1893-1954), matematician, membru corespondent al Acad. Romane (1937), istoric in filosofie matematica.

-- Gheorghe Dumitrescu-Bistrita (1895-1992), preot, folclorist, creatorul revistei nationale de muzica, arta si folclor "Izvorasul" (1919-1941)

-- Radu Cioculescu (1901-1961), muzicolog, eseist, scriitor (primul traducator al lui M. Proust in limba romana).

-- Stefan Odobleja (1902-1978), parintele ciberneticii generalizate.

-- Serban Cioculescu (1902-1989), critic literar, membru al Academiei Romane.

-- Stefan-Marius Milcu (1903-1997), medic, antropolog, membru al Academiei Romane.

-- Ion Biberi (1904-1990), prozator, eseist si critic literar.

-- Ion Berciu (1904-1986), arheolog, redactor al revistei Apulum.

-- Gheorghe Anghel (1904-1966), sculptor.

-- Alexandru Dima (1905-1979), critic si istoric literar.

-- Theodor Lavi (Loewenstein), (1905-?), istoric, cercetator in cadrul asezamantului Yad Vashem , consacrat studierii Holocaustului,

-- Paul G. Dimo (1905-1990), inginer roman, membru titular al Academiei Romane, creator al unor sisteme electromagnetice, Analiza nodala, Metodele REI si Analizatorul grafic, care ii poarta numele pe plan mondial.

-- Dumitru Craciunescu (1905-1967), profesor, compozitor si dirijor.

-- N.I. Herescu (1906-1961), latinist, poet, prozator, eseist, fondator si director al Institutului Roman de Studii Latine din Bucuresti.

-- Dumitru Berciu (1907-1998), istoric, arheolog, membru de onoare al Academiei Romane.

-- Ion Chitimia (1908-1989), istoric literar, specialist in slavistica poloneza, folclor si literatura veche comparata.

-- Tudor Dumitru (1908-1982), istoric si arheolog.

-- Anna Colombo (n. 1909), scriitoare, specialista in romanistica in Italia.

-- Vasile Gionea (1911-1999), jurist roman, presedinte al Curtii Constitutionale a Romaniei, membru de onoare al Academiei Romane.

-- Alexandru Balaci (1916-2002), italienist, director al Academiei Romane din Roma in anii 1981-1990.

-- Emil Manu (1922-2005), critic, istoric literar si poet, autor de monografii si al Istoriei poeziei romane moderne.

-- Ion Grecea (1922-1999), scriitor, prozator.

-- Maria-Pia Castaing (n. 1922), scriitoare, profesoara Filologie moderna si Istoria Artelor.

-- Ion Ioanid (1926-2003), memorialist, disident, crainic si redactor al postului de radio "Europa Libera".

-- Sabin Ivan (n. 1926), senator, medic.

-- Traian Lorin Salagean (1929-1993), inginer electrotehnician, membru titular (1990) al Academiei Romane.

-- Alexandru Boboc (n. 1932), filosof, specialist in istoria filosofiei; filosofia valorilor si a culturii; semiotica si filosofia limbajului.

-- Ioan-Iovit Popescu (n. 1932), fizician roman, specialist in optica si fizica plasmei, membru titular al Academiei Romane (1990), nominalizat in 1981 pentru Premiul Nobel in fizica pentru contributii in spectroscopia multifotonica si laser.

-- Geo Saizescu (n. 1932), regizor, scenarist, interpret.

-- Iulian Andreescu, (1936-1998), muzicolog, dirijor, profesor.

-- Ileana Stana-Ionescu (n. 1936), actrita de teatru si film.

-- Virgil Ogasanu (n. 1940), actor de teatru si film.

-- Serban Nicolae Foarta (n. 1942), poet, critic si scriitor.

-- Marius Tupan (1945-2007), prozator, eseist si dramaturg, redactor sef al revistei "Luceafarul".

-- Anghel Mora (1949-1990), regizor de film, scenarist, actor, poet, si cantaret folk.

-- Doru Viorel Ursu (n. 1953), ministru de Interne, secretar de stat la Ministerul de Externe, deputat, membru al Comisiei de Control a SRI, avocat.

-- Stefan Popa Popas (n. 1955), artist plastic, caricaturist.

-- Ion Stefan Paulian, profesor, compozitor si creator al Societatii corale "Doina".

-- Mirel Radoi, fotbalist. *Shopping
-- Centru comercial Severin Fortuna: Interex,Domo

-- 3 Supermarket-uri Plus

-- 3 Supermarket Profi

-- 2 Supermarket-uri Penny

-- 1 Supermarket Carrefour Express

-- Centru comercial Decebal: Nike,Altex,Moda Aliss,Orange,Kenvelo,B&B Collection,Bad Axel,Diverta,Sensi Blue etc.

-- Severin Shopping Center:Promenda Mall(New Yorker, Exclusive, Orsay, House of Art, Takko Fashion, Secuiana, Mondex, Deichmann, Leonardo, Casino Prestige, Plusoptic, Toyplex, InMedio, SensiBlu, Arsis Vodafone, Germanos, Orange),Hipermarket Carrefour,Brico Store,Altex Megastore,Proges,Staer,Cinema City

-- Hypermarket Cora + Galerie comerciala: Takko Fashion, Musse, Poema, Portobello, Tabac, El Greco, Arsis Vodafone, Farmacia HelpNet, Broaster Chicken, InMedio, Coffee Break, Kaba Chei, Flanco

-- Hypermarket Dedeman

-- Hypermarket Kaufland deschidere 2011 *Orase infratite Municipiul Drobeta Turnu Severin este infratit cu urmatoarele orase:

-- Sania (China)

-- Vaasa (Finlanda)

-- Orly (Franta)

-- Papingo (Grecia)

-- Provincia Roccadaspide (Italia)

-- Bor (Serbia)

-- Sevilla (Spania)

-- Kladovo (Serbia)

-- Las Vegas (Statele Unite)

-- Madrid (Spania)

-- New York (Statele Unite)

-- Londra (Marea Britanie)

-- Vladaia (Mehedinti)

-- Ciresu (Mehedinti)

-- Poplaca (Unknown)

-- Udati Manzu (Romania)
Realizat de Soava Teodor Chioru

Obiective Turistice pe o rază de 50 Km

Cazare pe o rază de 50 Km

Unitate Turistică Exemplu

sloganul dumneavoastră aici

Clasificare:

Localizare: Poiana Mărului

Aprecieri: 

Pentru ca fiecare vizitator să-și formeze o impresie despre unitatea dunmneavoastră este bine să definiți o foarte scurtă prezentare ce va apărea în majoritatea paginilor principale respectiv în motoarele de căutare. Astfel indiferent pe ce pagină a mini site-ului dumneavoastră sosește clientul, va avea acces la o scură prezentare. Încercați să cuprindeți tot ce este mai important, mai captivant despre afacerea dumneavoastră în acest paragraf.

Informa?ii

despre noi termeni si conditii politica de confidentialitate

Contact

invita prieteni contact administrator opinia ta raporteaz? eroare

Copyright © 2010 - 2012 
Romania Tourist Info

Regiuni Turistice

transilvania moldova muntenia banat crișana bucovina oltenia dobrogea marea neagră delta dunării dunărea bucurești maramureș

Categorii
Obiective Turistice

orașe muzee case memoriale cetăți / castele mănăstiri / biserici turism rural drumeție munți peșteri lacuri râuri pescuit parcuri naționale rezervații naturale

Utile

Hart? Rutier?

Colaboratori

Ana

 

Referinte

Romania Tourist Info pe Facebook Romania Tourist Info pe Twitter RSS feed
PageRank Checking Icon

Parteneri

Societatea Carpatină Ardeleană Harta Rutiera a Romaniei toți partenerii